Susţin şi eu!

Foarte puţină lume ştie că astăzi, 29 octombrie, este Ziua Mondială a Psoriazisului (a VII-a ediţie). Susţin şi eu acest eveniment, sufleteşte, pentru că tatăl meu suferă de această boală. Spun că doar sufleteşte susţin acest eveniment pentru că n-am auzit să se facă ceva în Arad cu ocazia aceasta. Oricum, nu a fost foarte mediatizată această zi Mondială a Psoriazisului. Dar important e că există aşa ceva şi că, undeva, oamenii pot fi informaţi şi sfătuiţi. Ştiaţi că există peste 125 de milioane de oameni în întreaga lume care suferă de psoriazis?

La mulţi ani, blogăraş!

Astăzi se împlineşte un an de când blogul meu a prins "aripi". Nu-mi vine să cred că a trecut atât de mult timp, atât de repede. De fapt au trecut exact 365 de zile dar n-au părut. De ceva vreme mi-am propus ca postarea de astăzi să fie postarea cu numărul 100 însă nu mi-a ieşit, e doar numărul 98. Dar nu-i nimic, nu era o regulă. Blogul meu nu a apărut într-o perioadă prea plăcută mie, prima postare fiind chiar tristă. Însă cu timpul a prins contur, lucrurile s-au rezolvat iar blogul a cunoscut fel şi fel de sentimente: vesele, comice, serioase, triste, melancolice... Dar cel mai important lucru e faptul că mi-am dorit să exprim tot ce am în gând, tot ce vreau să spun şi-mi vine să spun. "Pe aripi de fluture" e, oarecum, o oglindă a minţii şi a sufletului meu.

Şi pentru că tot ce e aici reprezintă cuvântul "fluture", am să prezint câteva achiziţii noi sau vechi ale mele în materie de fluturaşi. Sper să vă placă!



PS: Astăzi mai e o "sărbătoare", pe lângă ziua blogului meu, şi anume: Papi face şapte luni :D

Bună ziua, TELEVIZIUNE!

Ieri am avut una dintre acele zile în care faci cunoştinţă cu ceva nou, plăcut ţie. Am fost pentru prima oară într-un studio de televiziune. La InfoTV, mai exact. Mi-a plăcut. Mult. Chiar dacă eu mă simt atrasă mai mult de presa scrisă, sunt familiarizată cu redacţia de ziar. Însă e bine în viaţă să vezi cât mai multe, să experimentezi cât mai mult înainte de a analiza şi de a-ţi da seama ce ţi se potriveşte.

Mi-a plăcut în primul rând ce am văzut acolo, toată aparatura, toţi oamenii de acolo - deşi n-am avut contact cu foarte mulţi. Însă e foarte plăcut să intri acolo unde se filmează o emisiune sau o ediţie de ştiri, să fii înconjurat de toate camerele de filmat, de microfoane, lumini, reflectoare, promptere şi alte cele. Însă eu nu mă văd la televizor. Din câte mi-am dat seama, e mult mai greu decât ne imaginăm. Pentru că mă atrage munca de redactor mult mai mult decât cea de prezentator, n-am participat la exerciţiul de prezentator de emisiune. Însă am asistat la castingul colegelor mele. Şi am fost surprinsă, a fost interesant. Acum îmi pare puţin rău că n-am mers şi eu la "microfon", doar aşa, să văd cum e. Dar am fost oarecum descurajată şi mi-am zis că e suficient că "sunt" redactor. Pentru mine a fost simplu! Să vedem cum o fi de acum.

Dar unde dragoste nu eee...!

Pentru că de la o vreme mă simt tot în asentimentul acestei melodii, am să pun aici videoclipul - deşi acesta nu contează, e doar o poză; de fapt melodia e importantă. Mai există un "de fapt" şi anume acela că doar primele versuri ale melodiei mă atrag în mod special şi îmi plac mult de tot. Îmi place şi piesa în sine, e foarte frumoasă, numai bună de ascultat în maşină, la volum mare.



Sper că dacă nu împărtăşiţi aceleaşi sentimente ca ale mele, măcar să vă înveselească şi să vă dea o stare de bine melodia!

Trecut sau viitor?

Nu știu dacă am mai spus chestia asta dar mie mi-e frică de viitor. Nu știu de ce. Dar, de când mă știu, mă gîndesc mai mult la trecut decât la viitor. Sunt genul acela de persoană care se gândește mult timp la o chestie după ce s-a întâmplat. Ce s-a întâmplat, cum s-a întâmplat, ce s-a spus, ce nu s-a spus, ce nu ar fi trebuit spus, ce ar fi trebuit spus și alte sute de astfel de gânduri. Bineînțeles că mă preocupă și viitorul, doar e vorba de viața mea și nu sunt genul de om care se lasă în voia sorții, că doar ”ce o fi o fi”...

Mă apropii de un moment al vieții în care o etapă se încheie și o alta debutează. Deja am ajuns în anul III de facultate și nu-mi vine să cred. Când a trecut timpul? Unde s-au dus emoțiile de la primul curs, prima zi la practică, primele zile la lucru (pentru că am început să lucrez după două săptămâni de la începerea facultății)? Anul I a trecut cum a trecut însă anul II s-a dus ca vântul, parcă nici n-a fost. Iar acum facultatea se apropie de final (chiar dacă numai ce a început), în curând mă voi trezi realizând că e luna mai și se sfârșesc anii de studenție.

De data asta e mai complicat. După ce ai terminat grădinița știi că urmează școala, apoi vine școala generală iar apoi știi că urmează liceul, când se termină și acesta, vine facultatea. Dar după facultate? În mod normal, urmează masteratul. Bine, pentru alții poate alte sunt prioritățile, cum ar fi nuntă, copil, etc... Eu am planuri bine puse la punct în minte (planuri ce nu implică măritișul și partea cu copiii). Planuri ce necesită multă ambiție și determinare. Dar mi-e teamă. Mi-e teamă să mă gândesc unde voi fi peste șase luni, peste un an, peste doi-trei. Visez la împlinire, la fericire, la reușită. Însă în acest moment se văd mai multe portițe, unele mai ademenitoare, altele mai puțin, dar toate deschise. Intri cu anumite condiții bine stabilite. Dacă intri... Ți se arată mai multe posibilități iar tu trebuie să te așezi, cu mintea limpede, să cântărești, să analizezi, să alegi. Speri tu, cea mai bună alegere.

Și atunci, tu ce alegi: trecut sau viitor?

Leapşă

Până de ceva vreme nu aveam idee ce e aia o "leapşă". Dar, mulţumită unui blog pe care îl citesc cu mare drag, am aflat. Aşa că postez şi eu prima mea leapşă, una ce mi s-a părut foarte interesantă. Mai am multe care îmi plac şi pe care aş vrea să le preiau dar asta prima e mai scurtă şi numai bună pentru început.

1. Cât timp petreci zilnic pe blogul tău şi pe al altora?
Destul de mult. Pe al meu, atunci când nu scriu, îl controlez des. Iar cele pe care le urmăresc, le verific de vreo două-trei ori pe zi.

2. Ce melodie ţi-ai dori să fie "valsul mirilor" la nunta ta?
Ahhh! Aş vrea mult să fie melodia "Everytime we touch", Maggie Reilly, care îmi place mult de tot, mai ales versurile. Doar că nu e un vals. Îmi place şi "E ziua fericirii noastre", Lucian Drăgan dar parcă nu-i chiar de "valsul mirilor". Aşa că... încă nu ştiu. Mai am timp să mă gândesc :))

3. Ce te scoate cel mai mult din sărite la sexul opus?
Hmmm... Cred că orgoliul şi mândria. Dar nu sunt sigură.

4. Ce te ajută să te linişteşti?
Rugăciunea. Şi unele melodii. Şi vorbele bune de la persoane dragi.

5. Care e cel mai important produs de make-up în viziunea ta?
Creionul dermatograf. Şi balsamul de buze.

6. În ce te-am găsi zi de zi: pantofi cu toc, balerini sau adidaşi?
Dacă ar fi după mine, în pantofi cu toc. Dar răspunsul e balerini.

7. Care a fost cea mai mare dezamăgire în copilărie?
Nu ştiu exact, poate că nu există Moş Crăciun. Şi că n-am avut niciodată role.

8. Ce făceai acum opt ani pe vremea asta?
Probabil îmi făceam temele sau eram la plimbare. Şi suspinam după "prinţul blond".