Alergie la proşti

Serios. Mă disperă la culme proştii care se vor şi se dau deştepţi. Să ne înţelegem. N-am nimic cu proştii. În cele din urmă, fiecare are o doză de prostie în el, mai mare sau mai mică. Chiar şi eu am momente în care dau dovadă de prostie, de ce să nu recunosc?

Dar totuşi, dacă eşti prost, stai acolo şi taci. Asta mă enervează pe mine! Am avut parte săptămâna asta de multe astfel de exemplare care se dau rotunde, poate chiar sferice (asta e invenţia mea!).

Aşa cum am mai spus de câteva ori pe aici, am eu aşa o păsărică, nu tolerez greşelile gramaticale. Le înţeleg pe cele făcute în grabă, poate din neatenţie, la o discuţie cu prietenii, colegii, etc. Mai înţeleg câte una şi din partea unora care nu ştiu exact cum se scrie un anumit cuvânt şi îl tot folosesc greşit. DAR NU accept sub nicio formă greşelile astea de la persoane care se cred mari şi tari. Nu-mi veni tu cu texte de genul "am două facultăţi, un master şi sunt deştept/deşteaptă, deci tratează-mă ca atare". Serios? Vrei să-ţi mai spun eu ceva? Eşti praf! 

M-am luat cu nervii şi n-am explicat cum trebuie. Un fost profesor (nu al meu, un tip care are această meserie dar care nu mai lucrează în acest domeniu) şi o tânără învăţătoare mi-au demonstrat săptămâna aceasta cât de procepuţi sunt în ale cuvintelor. Sau a gramaticii, mai exact. Serios acum, eu chiar nu pot accepta ca un profesor să aibă astfel de greşeli. Deci tu corectezi nişte lucrări, ai obligaţia de a depista şi de a corecta greşeli gramaticale. Dar dacă tu scrii "a-ţi (fost)" sau "(de care) da-ţi (dovadă)" tu, ca profesor, cam cum să depistezi greşeli gramaticale? CUM?! Nu mai dau alte exemple că mi se urcă la cap rău de tot.

Repet, nu mă deranjează de la un om obişnuit. Dar nu pot accepta asta de la unul care susţine că e deştept, care se laudă la tot pasul cu multi-studiile dumnealui şi care nu acceptă că mai are de lucrat la capitolul gramatică. Şi mai e şi dascăl!

PS: Sper să n-am greşeli gramaticale în acest text :)))))))

CU FLUTURI: Tatuaje

Mă tot întreabă lumea dacă nu mi-ar plăcea să îmi tatuez un fluturaş, dacă îmi plac atât de mult. Mi-ar plăcea? Da. Mi-aş face? Nu cred. Adică îmi sunt dragi, am multe idei despre locaţie, formă şi mărime dar de făcut nu mi-aş face, cel puţin nu acum. E o chestie care rămâne pentru totdeauna, deci cred că trebuie să fii sigur că o vrei. Bine, un tatuaj poate fi îndepărtat dar mă gândesc că nu arată tocmai ok pielea după asta. 

În fine. Dacă totuşi aş decide că vreau un tatuaj, aş alege trei fluturi mici, mici pe abdomen, în partea dreaptă. Sau pe umăr. Sau pe laba piciorului.

Până una alta, vă arăt câteva modele care mi-au plăcut. Cu fluturi, logic!

 

3D

Auci! Ideea e faină dar nu mi-aş face eu aşa ceva.

Ăsta e preferatul meu!

 

 

 

 

Aşa ceva nu mi-aş face sub nicio formă dar am diversificat puţin :)

Fata asta

E o chestie oarecum ciudată. Stau şi mă uit la fata asta şi parcă nu-mi mai place ce văd. I se citeşte pe chip... de fapt nu, nu i se mai citeşte nimic pe chip. Parcă ar fi o urmă de veselie dar dacă vrei să o citeşti, nu mai reuşeşti. Şi tocmai în asta constă ciudăţenie, că ea era atât de uşor de citit! Nu era nevoie să îţi vorbească, ştiai din primele clipe care îi e starea.

Starea... Nici nu ştiu ce să spun despre ea. E, clar, iritată. I s-a declanşat o chestie, habar n-am ce, de se enervează prea repede. Îi convin tot mai puţine, descoperă că o deranjează tot mai multe şi izbucneşte tot mai des. Poate cere prea mult, cine ştie? Se dezamăgeşte prea repede. Şi parcă nu mai are interes. Sau se piede în el. Vrea atât de multe, pare ameţită de toate chestiile pe care le-ar vrea încât nu mai ştie ce sau cine are prioritate. Preocuparea asta care vizibil îi macină gândurile o face să pară dezinteresată. Şi e trist că transmite un asemenea mesaj.

Pare mai glumeaţă. Ăsta poate fi luar drept un lucru bun. Dar dacă o cunoşti bine îţi dai seama că nici asta nu e chiar o chestie autentică. Se ascunde. Tot mai mult. Strânge multe acolo, în suflet, şi deşi ştie că e posibil ca la un moment dat totul să facă poc!, se teme.

Teamă, nelinişte, neîmplinire, agitaţie, nehotărâre, nevoie de explicaţii, nevoie de a înţelege, constrângere, sufocare, toate astea i se citesc pe chip. Să se numească asta nefericire?

Dar.. stai puţin!

Fir-ar să fie! Asta e o oglindă?...

10 000 de vise interpretate

La mulți ani!

N-am să ”bag” o postare de-aia magică și nostalgică cu sfârșitul anului, cu noaptea de Revelion, cu noul an, cu planuri, dorințe și alte cele. Tocmai pentru că îs prea multe și unele cam la fel în fiecare an. Și, recunosc, poate și puțin pentru că eu mi-am început cam prost anul (2013 :>).

Voi vorbi despre mega-cartea care m-a cucerit cu totul. Înainte de Crăciun am fost la bibliotecă să îmi iau și eu în sfârșit niște cărți pentru proiectele de la master (care, apropo, mă cam strâng cu ușa) și am dat (am vrut să spun ”întâmplător” dar poate că n-a fost chiar atât de întâmplător) peste o cartea care m-a făcut să uit orice alt titlu mai aveam nevoie pentru proiect. Luasem două cărți, mai aveam voie să iau una, proiectul s-a putut face și cu două cărți (plus altele pe care le aveam acasă)... ce mai? Am luat-o și acuma nu mai îmi vine să o dau. Dar o voi duce înapoi liniștită pentru că nu mă pot abține și mi-o comand de pe net.

Așadar, cartea se numește ”10 000 de vise interpretate” și e scrisă de Pamela Ball. Habar n-am cine e tanti asta dar nici nu contează prea tare. Ideea e că a creat o carte în care explică, după o introducere relativ scurtă, 10 000 de posibile vise. De când am luat-o, cam în fiecare dimineață primul lucru pe care îl fac e să trec în revistă ce am visat și să caut ce înseamnă.

Nu știu cine și cât crede din vise (deși cam toată lumea știe că ele au treabă cu subconștientul). Mie însă îmi place mult acest subiect și vreau să știu cât mai multe despre el. Am avut mereu o chestie cu visele, în sensul că mi se întâmplă destul de des să visez chestii care să aibă loc mai devreme sau mai târziu într-un mod sau altul. Plus că mi-a plăcut întotdeauna să interpretez ce visez, să fac legături.

Unele explicații sunt banale, altele chiar ciudate dar pe bune că unele sunt fenomenale. Adică chiar se potrivesc cu ceea ce trăiești/simți. Trebuie doar să te gândești puțin și să faci legături între ceea ce ai visat și ceea ce trăiești sau ai în suflet.

Acum am ce ”săpa” de fiecare dată când visez ceva ce mi se pare mai ieșit din comun și îmi place de numa! Abia aștept să o comand, să o primesc și să o răsfoiesc de fiecare dată când am nevoie! Yaaaay!