Dulciuri amare

"Dulciuri amare" e o carte absolut fenomenală. N-am auzit de ea până vineri când am găsit-o la bibliotecă. Mă plimbam şi habar n-aveam ce să îmi iau. "Vârsta inocenţei" nu am găsit, "Gossip girl" volum necitit nu am găsit (mai am 3 sau 4), chick-lit-uri nu aveam chef să citesc... M-am tot învârtit de la un raft la altul şi am dat de cartea asta albastră cu o copertă superbă.

Am fost sceptică la început, nu ştiam cum să o iau. Am citit micul rezumat de pe spate şi am zis hai, fie. Am savurat-o până la ultima pagină.

Despre ce e vorba? Vă spun aşa, pe scurt, nu vă dezvălui prea mult că nu mai e interesant apoi - pentru cine e curios şi vrea să o citească. E o poveste indiană, o poveste de familie foarte complicată. Aşa cum spune şi titlul, totul pare dulce şi perfect însă, din cauza unor minciuni în lanţ, se dovedeşte că totul e amar. În final, ies la iveală adevăruri care ating sufletele a trei generaţii.

Atât, mai mult nu vă spun; mie mi s-a părut o carte care merită citită, merge foarte repede pentru că te prinde. N-am mai citit cărţi indiene, n-am mai auzit de Roopa Farooki însă mi-a făcut o poftă teribilă să urmăresc un serial indian, cum e cel de pe Naţional TV, "Suflete pereche" parcă se numeşte.