Am făcut-o şi pe asta!

De cele mai multe ori, în vieţişoara mea de până acum, am cam obţinut ceea ce mi-am dorit eu tare, tare (vă amintesc episodul cu Papi). Cred că de vreo doi ani îmi doream tatuaj cu henna, musai musai de la tanti aia de pe podul din Gyula. Mergeam des la o plimbărică, la o super-îngheţată din Gyula şi pe podul acela frumos era tanti cu tatuaje henna. Ba n-am avut curaj, ba n-am avut suficienţi forinţi schimbaţi, ba am fost numită insistent copil...

De data asta n-am lăsat nimic să mă împiedice să-mi fac fluturaşul tatuaj mult dorit. Am găsit-o pe tanti la ştrand, tot la Gyula. Şi ce dacă trece după aproximativ două săptămâni? Eu mă bucur de el atât cât îl am, îmi sucesc gâtul cât pot de tare să mă uit la el într-una. Îmi place şi mi-e suficient. De ce nu-mi fac unul permanent? Pentru că nu mă atrage ideea unui tatuaj permanent, pentru că e o nebunie de moment, o chestie bifată de pe lista cu dorinţe. Îmi place ideea existenţei unui fluturaş pe pielea mea însă nu şi când merg la o nuntă, de exemplu, mi se pare inestetic şi nepotrivit pentru mine.

Mi-am făcut şi catârul ăsta, acum sunt curioasă ce mai urmează. N-am nimic în minte însă la mine nu se ştie niciodată! :)