Ceva nou. Cu FLUTURI

Din titlu nu pare nimic nou. Dar e. Zilele trecute mi-a venit o idee (faină, cred eu). Începând de astăzi, o dată pe lună (fără dată fixă) voi posta într-o rubrică ce va purta numele "Cu FLUTURI" chestii interesante cu fluturi, bineînţeles, de fiecare dată existând o anumită temă.

Prima temă, cea de astăzi, este "pantofi". Aşadar, iată câţiva pantofi/papuci cu fluturi:

Bărbaţii şi cadourile

Din ceea ce cunosc eu, bărbaţilor nu prea le place atunci când vine partea cu cadourile. N-aş vrea să generalizez, sunt sigură că există bărbaţi care se descurcă excelent la capitolul ăsta. Dar cei mai mulţi habar n-au de unde să înceapă atunci când se apropie o aniversare sau o ocazie de a oferi un cadou unei femei. Şi tot acestea, femeile, sunt cele la care fac apel în acest caz, să îi ajute.

Cunosc bărbaţi care ştiu să facă daruri frumoase cu uşurinţă şi bărbaţi care se chinuie până să găsească ceva potrivit. Bărbaţi inspiraţi, bărbaţi mai puţin inspiraţi. Al meu reuşeşte să mă surprindă în două moduri. Înainte de a le explica, am să notez faptul că îl apucă un soi de tremurici invizibil când vine vorba despre cadouri. După şase ani e ceva mai uşor, începutul a fost mai greu. 

Prietenului meu nu prea îi plac surprizele. Nici pentru el, nici pentru alţii (însă are parte de ele, vrând-nevrând, având în vedere că iubitei lui îi plac la nebunie :> ). Când vine vorba de a-mi face cadouri preferă să ştie de ce am nevoie şi se conformează. Măcar ştie că îmi place cu siguranţă. 

Însă are momente când mă surprinde şi atunci îmi place de mor. De exemplu, cel mai recent moment, săptămâna asta a fost în Germania cu treburi şi ("ce-mi aduuuuuci?") m-a surprins cu două perechi de cercei cu fluturi, un lanţ cu medalion fluture şi o raţă de pluş care măcăie. Mă aşteptam la un magnet de frigider, ceva, iar el mi-a luat fix ce nu mă aşteptam. M-a mai surprins o dată, de un Crăciun, când mi-a luat, pe lângă un parfum şi o cremă de mâini, o carte de colorat şi creioane colorate pentru că îi spusesem că mi-e dor să colorez ;))

Dar nu e mereu aşa. Mă surprinde şi în mod negativ, cu replici de genul "eu n-am timp să caut" sau "eu nu ştiu ce să-ţi iau". N-aş ştii unde să îl încadrez pentru că mereu alternează. Ceea ce e bine, măcar nu e mereu de partea celor neinspiraţi.  

La mare la pătrat

Ador marea. Îmi place plaja, îmi place nisipul cald, îmi plac scoicile, îmi place soarele, îmi place apa, îmi place întoul, îmi place briza, îmi place mirosul cremei/uleiului de plajă, îmi plac pescăruşii, îmi place luna cum se oglindeşte în apă, îmi plac suvenirurile...

Nu mai fusesem la mare de şapte ani. În fiecare an am fost prin alte părţi şi am ignorat partea cu marea. Dar anul ăsta am vrut să fac pe dracu-n patru şi să merg musai musai. Şi am fost. De două ori. Aşa, să am parte de mare pe săturate. Nu că aş fi plănuit, aşa a fost soarta.

Printr-o încurcătură şi o nebunie de zile mari - despre care n-are sens să vorbesc- am reuşit să ajung la mare în Grecia (Thassos). A fost superb, aşa cum mă aşteptam. La două zile după ce am venit din Grecia am aflat că plec la mare în Costineşti. Cee?! Stai aşa, eu numa ce am venit de la mare. Dar sora mea m-a rugat să merg cu ea aşa că m-am supus, puteam să refuz? Nu, logic! :))

Mi-au plăcut ambele ieşiri, deşi nu prea se pot compara. În Grecia mi-a plăcut ţara în sine, limba (deşi nu înţelegeam o iotă, nici măcar "mulţumesc" ori "bună ziua" n-am învăţat să zic), ospitalitatea, mâncarea, apa extra mega limpede şi caldă, faptul că în faţă aveai marea şi în spate muntele, compania avută, faptul că am fost acolo de ziua mea, ceasul pe care l-am primit de ziua mea, cadourile pe care le-am luat pentru cei de acasă, călătoria cu feriboatul (deşi mi-a fost cam frică), postul de radio Top FM... şi o grămadă de alte chestii. În Costineşti mi-a plăcut că am fost în familie, că mi-am revăzut unchiul, că am avut ocazia (din nou) să petrec timp cu sora mea, faptul că am stat chiar pe malul mării şi auzeam din cameră valurile şi pescăruşii, distracţia din disco (da, am fost şi noi în Megadiscoteca Tineretului şi în Ring, se putea? :)) ), faptul că n-am cheltuit nimic (multumesc sister :)) ) şi altele. Aici aş putea adăuga şi câteva chestii care nu mi-au plăcut şi anume: transportul execrabil (19 ore cu trenul!!), pietrele de la intrarea în mare, disco Ring, super îmbulzeala şi... cam atât. 

Ca o comparaţie aş putea spune că Grecia e pentru relaxare, pentru a te simţi bine şi confortabil, pentru a schimba peisajul iar Costineştiul e, fără nicio îndoială, pentru distracţie.

Aşadar, eu mi-am luat porţia de mare pe anul acesta, mi-a ajuns şi mi-a priit extrem de bine, sunt rumenită bine şi împlinită sufleteşte!

Epavă Costineşti

Lună plină în Costineşti. Minunat!

Feriboat spre Thassos

Mare + munte

Super zi. De ziua mea, ziua mea, ziua mea...

Colţ de rai