Florii

Oricât de mult m-aş strădui să evit acest subiect, tot la timp ajung, la trecerea lui şi la schimbările pe care le provoacă. Astăzi sunt Floriile. Mâine începe Săptămâna Mare, se apropie repede repede Paştele. Cu cât trec mai mulţi ani şi, implicit, mai multe sărbători, ajung să realizez tot mai mult câte s-au schimbat. Acum, o sărbătoare e un prilej în care îmi dau seama că nimic nu mai e ca înainte, ca acum cinci, zece, 12 ani... E firesc dar tot nu reuşesc să mă obişnuiesc. Astăzi nu simt că sunt Floriile, decât faptul că am fost la biserică şi am făcut coroniţă din salcie. îmi arată că e aşa Nu ar trebui să se întâmple nimic special azi dar... Poate şi pentru că anul acesta Paştele catolic e în acelaşi timp cu cel ortodox şi de Florii nu am mai fost în vizită la cunoştinţe catolice.

Parte mea preferată din sărbătorile de Paşte e perioada Joia Mare-Vinerea Mare. Slujbele de la biserică din zilele acestea sunt an de an la fel dar tot nu mă satur aşa că îmi ating sufletul întotdeauna la fel de intens. Şi Noaptea de Înviere îmi place deşi atunci e prilej de paradă şi abia auzi ce spune preotul din biserică din cauza forfotei din jur.

Şi mai îmi place şi partea cu Iepuraşul, deşi tare mi-ar plăcea să existe cu adevărat sau măcar să cred. Îmi place tare mult să fac daruri (dar şi să le primesc!). Anul acesta sunt foarte mulţumită de cadourile ce le-am găsit, abia aştept să le ofer.