25 de ani

Aveam o grămadă de subiecte de dezbătut aici daaaaar am dat de un alt subiect care la ia pe toate. Astăzi tatăl meu i-a făcut mamei o surpriză care ne-a lăsat şi pe noi, pe sora mea şi pe mine, cu gura căscată. Fără nicio introducere, fără niciun discurs, tata i-a pus mamei pe deget o verighetă nouă, ţinând-o în mână pe a lui. Pfaaa! Frumosul gest şi emoţia mamei mi-au umplut ochii de lacrimi. Anul acesta, în septembie, părinţii mei împlinesc 25 de ani de căsnicie, deci sărbătoresc nunta de argint. Însă tata a luat acum verighetele pentru că ştia că în preajma sărbătorii mama va veni cu idei şi a vrut să fie el cel surprinzător. Şi chiar a reuşit! Verightele sunt superbe, le vedeţi şi voi în poză. În interiorul fiecăreia scrie numele celuilalt şi data, 17 septembrie. 25 de ani... Nu-mi vine să cred! E minunat să vezi cum reuşesc oamenii să stea împreună atât de mult timp, să treacă peste tot ce le este dat, să se bucure împreună de tot. Părinţii mei nu au o căsnicie ca-n basme, au o viaţă normală în care există şi iubire şi neînţelegeri. Dar uite că au reuşit 25 de ani să fie împreună şi să se iubească încă, în ciuda a tot ce le-a fost dat.

Apropo de iubire care durează, am văzut săptămâna trecută în tramvai o tanti şi un nene, în vârstă. Erau atât de simpatici, el o ţinea de după umeri, şuşoteau... Când am ajuns la Podgoria el i-a arătat în micul spaţiu verde din intersecţie câţiva porumbei pe care i-au admirat împreună ulterior. Mă uitam la ei şi nu îmi venea să cred. Da, sunt sigură, dragostea poate dura!