Surpriză, surpriză!

Mie îmi plac surprizele. Să le primesc ori să le ofer. Astăzi am oferit una buuuună! M-am agitat mult pentru că îmi doream din suflet să iasă. Dumnezeu a rânduit atât de bine lucrurile încât s-au potrivit toate, toate la fix. Asta da satisfacţie!

Voiam de mult să merg la Timi, într-o vizită surpriză (plus alt motiv, legat de alte chestii) însă nicicum nu ni s-a sincronizat programul. Ba eu eram la redacţie/facultă/lucru şi el liber, ba invers. Săptămâna asta am trei zile libere de la lucru (ieeeeee!) şi am zis că gata!, joi merg. Însă m-am dezumflat când nu s-a putut nici aşa. Dar nu m-am lăsat. Miercuri am avut liber de la orice altă activitate, s-a rezolvat şi pe partea cealaltă (mulţumesc mult de tot pentru complicitate, B.). Şi am apărut în Timi, la cămin, în faţa uşi. "Te caută cineva". Din cauza şocului n-a avut reacţia pe care credeam că o va avea. Mă avertizase că nu îi plac surprizele însă nu m-am lăsat :>

După ce a trecut şocul, totul a mers ca pe roate. A mâncat toată lumea din salamul meu de biscuiţi, fapt ce m-a bucurat. Apoi am fost la Universitate, cu emoţii, şi mi-am rezolvat şi acolo treburile. A trecut repede timpul. După prânzul delicios, am mai stat puţin şi a trebuit să plec. Nu pomenesc nimic despre trenul fără locuri (decât după vreo 15 minute), extrem de cald şi jegos.

Am avut o zi bună. Am făcut o surpriză plăcută. Ne-am bucurat împreună de ea aşa cum trebuia!