De ieri sunt şi eu OM (cică)

Nu că n-aş fi fost până atunci. Dar aşa mi s-a spus ieri: "În sfârşit eşti şi tu OM!". Pare cumva trist, nu? Să vă spun mai bine despre ce e vorba, să fie mai clar. După îndelungi tratative, gândiri şi răzgândiri, mi-am făcut şi eu cont pe Facebook. Da, da, asta înseamnă să fii OM. Bine, mie nu mi se pare dar nah, sunt şi eu în rândul lumii, ce crezi?

Nu mi-au plăcut niciodată reţelele de socializare. Nu pentru că nu sunt sociabilă, sunt mult şi bine dar nu pe Hi5, Facebook, Twitter şi mai ştiu eu pe unde. Mi-am făcut cont pe Facebook pentru că aveam nevoie să dau de cineva care să-mi dea lămuriri despre Master. Le-am primit, am şters contul. Simplu!

N-aveţi idee câtă lume se crucea când auzea că n-am cont. Eu n-am simţit niciodată că lumea se surpă dacă eu nu activez pe Facebook, n-am depins niciodată de existenţa mea acolo (mai puţin exemplu de mai sus). Ştiu că poţi comunica mai uşor cu persoane cu care în mod normal nu comunici, că poţi găsi pe oricine (are cont!), etc etc. Dar mai ştiu şi că mulţi pierd enorm de mult timp acolo, că deja arată cam ca şi Hi5... Nu comentez, fiecare cu ce-i place, asta e clar.

Şi totuşi, de ce mi-am făcut şi eu cont pe Facebook? Pentru că studiez şi activez în lumea comunicării şi e cam paradoxal să nu fiu şi eu pe acest site de socializare. N-am poze cu mine, cu familionul, animalul şi alte cele, ţin legătura cu cine trebuie. Atât. Exist şi eu acolo. Foarte drăguţ.