Rasism?!

Nu înţeleg şi n-am să înţeleg vreodată oamenii care au ceva treabă cu negrii. Ce treabă, doar ei ştiu. Chiar ieri am dat peste o întâmplare în cartea pe care o citesc acum. Pe scurt, a avut loc o crimă într-un convoi şi prima persoană acuzată este singurul negru prezent. De ce? Pentru că e negru, pentru că e fost sclav, pentru că... aşa vor ei.

Mie sincer îmi plac de mor negrii. Îmi place culoarea pielii [oare pentru că îmi place atât de mult ciocolata? :)) ], mi se pare delicioasă. Bebeluşii negrii sunt fenomenali, atââât de scumpi, cu pielea negruţă, ochii ăia maaari şi părul creţ, creţ. Recunosc şi că femeile negre sunt sexy. Iar bărbaţii... ok, mă întind.

Ideea e că nu văd la ei absolut nimic în neregulă. M-aş duce cu drag în Africa (recomand cartea "Îndrăgostită de un masai" şi următoarele două) sau în orice altă parte unde trăiesc ei.

Nu pot să închei postarea fără să amintesc de creolul meu favorit, Mohombi, pur şi simplu nu pot!