Ultimele patru

Hristos a înviat! Sper că Paştele vostru a fost unul liniştit, cu un Iepuraş darnic şi mâncare multă şi bună :) Eu am avut parte de cel mai frumos Paşte din ultimii ani, am primit cadouri frumoase şi am mâncat mult. Perfect!

"Ultimele patru" se referă la ultimele patru cărţi pe care le-am citit. Toate le recomand cu căldură pentru că mi-au plăcut mult, mult de tot. Am să le iau pe rând.

1. "Recviem pentru voce si pian", de Chase J. Hadley. Cartea asta o are sora mea în bibliotecă de vreo şase-şapte ani. Nu m-a atras niciodată şi n-am idee de ce. Dar pentru că nu mai aveam ce citi, la bibliotecă nu aveam chef să merg, am luat-o. Şi nu mi-a venit să cred cât de interesantă e. Încredere, ambiţie, curaj, ipocrizie... toate acestea în jurul unei crime. O poveste care te prinde şi te face să citeşti tot mai mult pentru a afla finalul, pentru care pot exista zeci de variante.2. "Mă numesc Salma", de Fadia Faqir. Cartea asta m-a fermecat de-a dreptul. Mi-am descoperit o latură interesată de lumea orientală, încă de la "Dulciuri amare". Aici este vorba despre o tânără care s-a îndrăgostit şi s-a lăsat sedusă de un bărbat, în ciuda regulilor extreme din ţara ei. Când a rămas însărcinată a fost trimisă la închisoare pentru ca tatăl ori fratele să nu o împuşte pentru păcatul ei şi pentru ruşinea adusă familiei. Acolo a născut o fetiţă care i-a fost luată înainte de a o privi pentru prima oară şi înainte de a o strânge la piept. A fost apoi salvată şi trimisă în Marea Britanie, sub o altă identitate, cu care nu s-a obişnuit deloc. Toată viaţa ei de aici înainte a fost o luptă cu noutatea şi cu dorul pentru un copil nevăzut. În final, după ce s-a căsătorit cu un european, s-a întors acasă unde a aflat că fiica ei a fost ucisă de fratele ei. Aceeaşi soartă a avut-o şi ea, în primele minute ale reîntoarcerii ei.
3. "Anotimpul fructelor de mango", de Amulya Malladi. Prima dată când am văzut-o pe raft m-a atras culoarea copertei: potrocaliu. Apoi poza: un mango (iami iami) ţinut în palme, pe fundalul unei rochii roşu-corai. Apoi titlul. Apoi mica descriere pe care n-am apucat să o citesc în întregime pentru că m-a fermecat. O poveste indiană, tradiţii absurde care mă atrag doar pentru comparaţii, descrieri superbe ale lumii indiene. Prya se întoarce în India după şapte ani de trai în America, ani care au depărtat-o de tradiţii şi de familie. Motivul întoarcerii este anunţarea familiei despre logodna ei cu un american negru. Nici după jumătate din carte Prya nu are curaj să le mărturisească iar când o face suferă enorm. Pentru că familia nu poate concepe un astfel de comportament. Pentru un final fericit, aceştia cedează în cele din urmă pentru fericirea fiicei lor, fără a avea însă încredere într-o căsnicie fericită între o indiancă şi un american.

4. "Nopţi în Rodanthe", de Nicholas Sparks. Omul ăsta e un romantic incurabil, toate romanele lui sunt absolut superbe iar ecranizările pe măsură. La fel e şi acest roman uşor de citit şi impresionant. Nu vă spun mai multe, poate doar că are un final cam trist, deşi cam aşa e la toate romanele lui. Mi-am scos şi eu filmul, abia aştept să îl văd.