O oaie, două oi...

Azi noapte am avut o insomnie d-aia enervantă rău, când te suceşti dintr-o parte în alta la fiecare două secunde. Habar n-aveam care e motivul minunatei stări (probabil că în acest moment stau cu o cafea naturală, mare în faţă pentru ca măcar în seara asta să am un motiv întemeiat). Ideea e că mi s-a făcut somn undeva după ora 12, am închis televizorul şi... cam atât. Nici măcar nu îmi era cald, cam puţin nu excesiv.

Mă enervează tare momentele astea. Mă chinui să adorm şi somnul refuză să îşi facă treaba. În afară de faptul că m-am întors pe toate părţile, când într-o parte a patului, când în alta, m-am gândit la o mie şi una de chestii, am renunţat să mă gândesc la cele o mie şi una de chestii pentru a mă putea concentra pe somn şi am revenit iar la cele o mie şi una de chestii.

La un moment dat am adormit, n-am avut încotro. Dar m-am trezit din nou peste ceva vreme şi m-am dus la baie. În momentul în care m-am ridicat din pat am văzut pe geam posibila cauză a insomniei mele: luna plinăăăăăă. Enormă şi galbenă, fix în geamul meu, se uita fix la mine.

Se spune că luna plină influenţează somnul anumitor persoane. La mine nu e valabil de fiecare dată dar mi se întâmplă. Ca aseară. Oricum, nu sunt supărată pe ea (pe lună) pentru că, din punctul meu de vedere, e o minune perfectă a lumii. Iar luna plină e a doua preferată a mea, după semilună.

Aşa că, te iert de data asta, draga mea!