Surpriză, surpriză!

Mie îmi plac surprizele. Să le primesc ori să le ofer. Astăzi am oferit una buuuună! M-am agitat mult pentru că îmi doream din suflet să iasă. Dumnezeu a rânduit atât de bine lucrurile încât s-au potrivit toate, toate la fix. Asta da satisfacţie!

Voiam de mult să merg la Timi, într-o vizită surpriză (plus alt motiv, legat de alte chestii) însă nicicum nu ni s-a sincronizat programul. Ba eu eram la redacţie/facultă/lucru şi el liber, ba invers. Săptămâna asta am trei zile libere de la lucru (ieeeeee!) şi am zis că gata!, joi merg. Însă m-am dezumflat când nu s-a putut nici aşa. Dar nu m-am lăsat. Miercuri am avut liber de la orice altă activitate, s-a rezolvat şi pe partea cealaltă (mulţumesc mult de tot pentru complicitate, B.). Şi am apărut în Timi, la cămin, în faţa uşi. "Te caută cineva". Din cauza şocului n-a avut reacţia pe care credeam că o va avea. Mă avertizase că nu îi plac surprizele însă nu m-am lăsat :>

După ce a trecut şocul, totul a mers ca pe roate. A mâncat toată lumea din salamul meu de biscuiţi, fapt ce m-a bucurat. Apoi am fost la Universitate, cu emoţii, şi mi-am rezolvat şi acolo treburile. A trecut repede timpul. După prânzul delicios, am mai stat puţin şi a trebuit să plec. Nu pomenesc nimic despre trenul fără locuri (decât după vreo 15 minute), extrem de cald şi jegos.

Am avut o zi bună. Am făcut o surpriză plăcută. Ne-am bucurat împreună de ea aşa cum trebuia!

Aştept fluturii

Azi noapte am visat că am văzut primul fluture în primăvara asta. Era aşezat pe o frunză sau ceva de genul ăsta. Avea o culoare ciudată, un fel de crem-maroniu. E clar că îmi prieşte începutul de primăvară, căldurica plăcută, vânticelul slab şi numărul redus al hainelor. Însă îmi doresc să văd primul fluture, să simt 100% că a dispărut iarna cu totul din peisaj. Ţin minte că toamna trecută încercam să reţin când vedeam câte un fluture crezând că e ultimul pe acel an. Însă până târziu în octombrie tot am văzut pe ei. N-am reţinut data exactă dar m-am bucurat că mai erau prin preajmă deşi vremea rea ameninţa să apară.

Mi-e dor de fluturi, mi-e dor de zborul lor liber şi jucăuş, lipsit de griji. Mi-e dor să merg la lucru pe jos iar câte un fluture micuţ să mă însoţească până la un anumit punct.

FEMEIA

Luna martie este una pe care orice femeie o place şi o aşteaptă. Luna aceasta este sărbătorită FEMEIA, în 8 martie mai exact. La şapte zile după ce a primit mărţişare, vine ziua în care primeşte atenţie şi apreciere. Sau aşa ar fi logic. Numai că nu toată lumea acceptă acest lucru. Omul este egoist şi îngâmfat. Cel mai bun exemplu în acest sens este bine-cunoscutul preşedinte al Franţei, Nicolas Sarkozy. În nouă martie am scris pentru buletinul European News o ştire preluată din "Diario de Noticias" în care acest personaj punea la îndoială Ziua Internaţională a Femeii. Spunea că este o sărbătoare frumoasă dar că ar trebui ca poporul să se concentreze pe probleme mai importante. Nu mai spune! Nu-mi ajunge că toată ziua aud doar despre micşorarea pensiilor şi a salariilor, despre corupţie, despre cutremure, accidente, catastrofe şi alte necazuri? N-am şi eu dreptul la o zi în care să mă simt importantă, apreciată şi răsfăţată? Dacă ar fi să ne luăm după declaraţia lui atunci n-ar mai trebui să existe niciun fel de sărbători, nici aniversări sau alte zile importante şi fericite.

Eu am noroc de o pereche ce pune preţ pe această zi şi îmi oferă an de an flori superbe (şi Tobleroneeee, anul ăsta). Şi la redacţie a fost o atmosferă super, am primit flori şi cioco, am fost felicitate. Am primit şi un cadou original, împreună cu sora mea, de la tati: un pomelo. Mai nou suntem absolut înnebuniţi după fructul ăsta :)

La mulţi ani, FEMEI, cu întârziere!

Emoţii la pătrat

Aseară am avut parte de două runde în care emoţiile mi-au năpădit întreaga fiinţă. În primul rând m-am uitat la filmul "Message in a bottle", un film impresionant. I se făcea reclamă foarte bună filmului, am văzut că e de dragoste, nu puteam să-l ratez. Însă primele câteva minute m-au plictisit, în mod surprinzător. Vai, dar ce frumos a fost până la urmă! Un decor de vis (a şi avut o calitate excelentă filmul), la malul oceanului, apusuri de soare superbe, valuri domoale, nisip fin, o iubire incredibilă, o amintire neştearsă, un sfârşit sfâşâietor... M-am ţinut tare şi am încercat să nu plâng, chiar mă miram cum de se poate aşa ceva. Dar la sfârşit, când ea citeşte ultimul mesaj din sticlă m-a dat gata, nu m-am mai putut abţine.

Astfel de filme mă fac pe mine să ţin strâns în braţe persoana de lângă mine, să închid ochii, să mulţumesc pentru ce am, să trăiesc iubirea la intensitate maximă, să mă bucur de ea, să dau şi să primesc din suflet. Să nu vă mai spun că filmul acesta a fost inspirat de un roman al lui Nichols Sparks. Cu asta cred că am spus tot!

A doua emoţie a venit la scurt după asta. Iubitul meu aştepta să înceapă Gâdea pe Antena 3. Aşa am dat peste reportajul din emisiunea "În premieră" cu cele două surori care nu s-au mai văzut de 75 de ani. Reportajul acela a avut un impact atât de intens asupra mea! Într-adevăr, povestea a fost impresionantă, întâlnirea celor două bătrânici cutremura pe oricine. Dar emoţia a fost dublată de faptul că am o relaţie foarte strânsă cu sora mea şi nu îmi puteam închipui cum e să trăiesc departe de ea. Abia am aşteptat să ajung acasă pentru a o strânge în braţe şi pentru a-i spune cât de mult o iubesc! În momentele alea mi-am dat seama că ajungi la o vârstă când te rupi oarecum de familie şi îţi faci tu propriul drum în viaţă. Iar noi două am ajuns într-un astfel de moment, curând vom porni pe drumuri diferite, nu se ştie nici când, nici cum, dar o vom face. Bineînţeles, asta nu ne va opri să fim în continuare cele mai bune prietene şi să ţinem atât de mult una la cealaltă!

Invazie

Nu ştiu câtă lume a observat dar în ultima vreme magazinele second hand au apărut ca ciupercile după ploaie. O grămadă de spaţii au rămas goale şi după puţin timp au fost deschise acolo astfel de magazine. E plin centrul de ele, ce să mai spun de cartiere. Din câte am înţeles sunt interzise în centrele oraşelor. Dar cum există totuşi? Mai mult, cum se deschid în continuare? La mine în cartier sunt vreo cinci. Chiar în faţa blocului meu a fost mult timp Regalo junior dar de curând s-a mutat pe centru, la mică distanţă de primul magazin de acest fel. Mă întrebam curioasă ce va fi în locul lui, poate mă va încânta să am respectivul magazin atât de aproape. Şi ghici ce s-a deschis? Second hand!

Să nu mă înţelegeţi greşit, nu am nimic cu aceste magazine. Aş fi ipocrită să spun că nu am cumpărat niciodată de acolo. Recunosc sincer că nu îmi face plăcere să intru în second hand-uri pentru că nu îmi place mirosul de acolo. Însă ceea ce nu înţeleg e cum de apar atât de multe. Merg ele chiar atât de bine încât să fie o afacere profitabilă? Ţin minte că acum ceva timp se deschideau sedii de bănci până într-acolo încât ajungeau să fie una lângă alta. Însă e o diferenţă mare între acestea două. Vor ajunge oare second hand-urile să fie unul lângă altul?

Leapşa nr. 3

1. Când citiţi, pentru a marca locul unde aţi rămas cu lectura, folosiţi semne de carte sau îndoiţi paginile?

Niciodată nu le îndoi. Am un semn de carte primit în clasa a IX-a de la o colegă, cu un apus de soare superb. Pe acela îl folosesc întotdeauna (dacă nu are cartea semnul ei propriu).

2. Aţi primit în ultimul timp o carte drept cadou şi dacă da, care a fost aceasta?

Cadou de la mine se pune? Vineri a venit comanda, "Clubul soţiilor nr.2". Abia aştept să o termin pe cea pe care o citesc acum, să o încep pe aia :)

3. Citiţi în baie?

Daaaa!

4. V-aţi gândit vreodată să scrieţi o carte şi dacă da, care ar fi fost aceea?

Am scris deja două şi jumătare aşa, pentru mine şi prietenii apropiaţi. "Enigma tinereţii", "Pe aripi de fluture" iar a treia încă nu are nume.

5. Care este cartea preferată?

Anna Karenina, Jurnalul lui Bridget Jones şi cele cinci din seria cumpărăturilor ("Mă dau în vânt după cumpărături", "Goana după cumpărături în New York", "La cumpărături în rochie de mireasă", "La cumpărături cu sora mea", "La cumpărături cu bebe"). Din păcate a şasea, "La cumpărături cu Minnie" n-am apucat încă să o citesc.

6. Vă place să recitiţi unele cărţi şi care ar fi acestea?

Da, dacă mi-au plăcut mult. Cred că sunt peste 15 cărţi citite şi recitite.

7. Ce părere aţi avea despre o întâlnire cu autorii cărţilor pe care le apreciaţi şi ce le-aţi spune?

Hmm, nu ştiu exact. Ideea e tentantă, aş vedea eu pe loc ce aş întreba.

8. Vă place să vorbiţi despre ceea ce citiţi şi cu cine?

De obicei surorii mele îi recomand ceea ce-mi place şi ştiu că i-ar plăcea şi ei.

9. Care sunt motivele care vă determină să alegeţi o carte pe care să o citiţi?

Titlul sau recomandările.

10. Care este locul preferat pentru lectură?

Nu am unul preferat. În pat, în cadă, pe plajă, pe tren...

11. Când citiţi ascultaţi muzică sau lecturaţi în linişte?

Depinde. De obicei îmi place să fie linişte.

12. Vi s-a întâmplat să citiţi cărţi în format electronic?

Da, nu mă deranjează foarte tare.

13. Citiţi numai cărţi cumpărate sau şi pe cele care sunt împrumutate?

Dacă ar fi după mine le-aş cumpăra pe toate care îmi plac. Dar împrumut şi de la bibiliotecă foarte des.

14. O carte este pentru mine... Cum aţi descrie o carte?

Un lucru necesar. Ceva ce îmi încântă simţurile şi îmi dezvoltă imaginaţia. Plus că îmi plac şi fizic, mă tot uit la ele în bibliotecă.

Vine o zi...

... când ţi se face dor. Eşti departe de persoana sau locul lângă care ai vrea să fii şi îţi vine să te iei şi să pleci cât mai repede într-acolo. Pe mine când mă apucă dorul, pune serios stăpânire pe mine, se agaţă de mine şi nu mai vrea să-mi dea drumul o vreme.

Îmi aduc aminte că acum câţiva ani (multicei) ţineam mult de tot la un băiat care nu era tocmai din Arad. Mergeam în acel loc cam o dată la trei luni. Uneori mi se făcea atât de dor încât simţeam că înnebunesc, recapitulam de zeci de ori momentele frumoase, deşi îmi făceam mai mult rău decât bine. Dar mă consolam cumva cu asta. Se spune că amintirea e cel mai bun loc de întâlnire; aşa era şi pentru mine.

Nu, nu mi s-a făcut dor de băiatul blond, el nu mai există de multă vreme decât ca o amintire. Am dat acest exemplu doar pentru a sublinia sentimentul acesta de dor.

Astăzi aş fi vrut să fiu la Timişoara, tânjesc după asta. Astăzi mi-e dor tare, tare!...