Eliberare

Fiecare are momente când simte nevoia să fie răsfăţat, să se deconecteze de tot stresul de zi cu zi, să se întindă, să închidă ochii şi să se relaxeze, să nu facă nimic, să nu să gândească la nimic. Eu m-am gândit la lucrurile care mă fac pe mine să mă simt bine, să îmi elibereze tot oxigenul din plămâni şi să-mi dea un sentiment profund de linişte şi stare de bine.

Aşadar, îmi place şi mă eliberez total:

-când mă aşez lângă tine, cu capul pe pieptul tău, închid ochii iar tu îmi mângâi părul pentru că ştii că îmi place;
-când mă pun în pat, in aşternuturi curate şi reci, după o zi de oboseală;
-când mi-e frig şi mă aşez în cadă, lungită, în apă fierbinte şi stau aşa, o vreme;
-când mănânc ciocolată bună sau beau o gură de cafea după o poftă teribilă;
-când mi-e dor de tine şi îmi apropii inelul de buze şi simt că eşti tu pe bune;
-când îi văd pe părinţii mei că se îmbrăţişează.

Minuni pe aripi

Ştiaţi că...

• În Japonia, fluturele este simbolul femeii? Tot acolo, doi fluturi semnifică fericirea maritală. De asemenea, venirea unui fluture anunţă o vizită sau moartea unei persoane dragi.

• Printre azteci, fluturii sunt simbolul sufletelor sau ultima suflare a unui muribund? Un fluture care zboară printre flori reprezintă sufletul unui războinic căzut pe câmpul de luptă.

• În anul 2009, fluturi gigant au invadat Anglia? Un expert în faună a declarat că în 45 de minute a numărat peste 3000 de astfel de fluturi (Ce frumooooooooos!).

• Cel mai mare fluture de zi din lume se numeşte "Regina Alexandra"? Are aripi cu anvergura de 30 de cm şi e pe cale de dispariţie.

• Fluturii monarhi (preferaţii mei) trăiesc aproape opt luni?

• Există un fluture cu numele de "88" pentru că are acest desen pe aripi?

• Există un fluture cu aripi ce seamănă grozav de tare pe nişte frunze uscate? Aşa se şi numeşte fluturele.
  

Data viitoare cine?

Cred că unul dintre cele mai dificile şi neplăcute momente într-un cuplu sunt acelea în care apar compromisurile. Desigur, există momente mai puţin grele, când subiectul este mai puţin important pentru unul dintre cei doi şi astfel decizia devine mai uşoară. Însă momentele în care fiecare ţine la ideea sa, când crede cu tărie în ceva şi nu mai ştie cum să facă să scoată în evidenţă acel lucru sunt cele mai urâte. Cum faci să convingi persoana de lângă tine să faceţi aşa cum vrei tu, că tu spui mai bine? Cum comunici? Cine renunţă? Cine face compromisul? Se merge pe principiul "o dată tu, o dată eu"? Sau se bate cu pumnul în masă şi se spune clar punctul de vedere iar la urmă renunţă cel care a lovit cel mai puţin masa?

Pe mine mă scot din minţi situaţiile în care trebuie să te împarţi, să faci ori cum vrei tu, ori cum vrea el/ea, fără nicio cale de mijloc. Eu vreau cu tărie la mare, el vrea la munte (doar un exemplu). Unde mergem? Şi cel mai enervant e că, oricum ai face, tot aiurea se simte fiecare membru. Fericit că merge unde a vrut şi trist pentru că jumătatea nu îşi doreşte să fie acolo. Te mai poţi bucura?

Astfel de situaţii apar destul de des în relaţii. Iar din punctul meu de vedere cheia e în comunicare. Am învăţat de-a lungul timpului că dacă spun ceea ce simt, ceea ce vreau şi ceea ce cred ajută mult. Chestia mai aiurea la mine e că de multe ori "comunic" - în situaţii mai dificile- prin ridicarea vocii însă perechea mea s-a cam obişnuit cu treaba asta şi o ia ca atare. Şi apropo de asta, mă mai macină o întrebare. Cum e mai bine: să scoţi afară să tot ce ai de spus, chiar dacă le scuipi pe toate-odată sau taci, le ţii în tine, să fie bine, să treacă de la sine, să nu işti o ceartă, două, trei?

Momentele de după

Hristos a înviat!

Din punctul meu de vedere, cele mai grele momente de după sărbători sunt acelea în care iau sfârşit leneveala, vizitele, mâncatul şi băutul, distracţia şi toate activităţile pe care le mai desfăşurăm. Trec cele câteva zile de linişte şi relaxare (pentru cine are parte de aşa ceva) şi te întorci la lucru, facultate sau pe unde mai ai de mers. Mie îmi e întotdeauna greu să mă dezlipesc de zilele de leneveală de după sărbători şi să mă întorc la lucru. Cu facultatea nu e aşa greu, mai ales acum, că abia se mai face ceva. Însă lucrul... brrrr! Speram din suflet să am liber azi deşi aşa stabilisem, că mă întorc în ziua în care începe şcoala. Însă cum elevii au mai primit o zi (mărcar ei!) m-am gândit că primesc şi eu. Doar ce să fac cu ea dacă tot nu s-a dus la şcoală? Dar nu, încept tot de azi. Mai târziu ce-i drept, dar tot că încep se cheamă. Aşadar mi s-a amânat deliciul cu îngheţată mare şi bună cu dragii mei dragi; ne delectăm după ce ies eu. Sper să mai am dispoziţie :)

PS: Poate nu vă place oul meu :D

Sărbători luminate!

Încă nu îmi vine să cred că e Paştele, parcă ieri era Crăciunul. Există atât de mult urări care pot fi spuse cu ocazia asta însă mie în ultima vreme mi se pare că sunt oarecum clişeice. Oricât de multe ne-am ura, dacă nu merităm Domnul nu ne dă (decât atât cât putem duce).

Cu toate astea, eu doresc tuturor SĂRBĂTORI LUMINATE, bunătate, sănătate, credinţă, realizări cât mai multe şi iubire de toate felurile! A, şi un Iepuraş cât mai pe gustul vostru!

Din fericire, anul acesta simt spiritul sărbătorilor. Vinerea Mare este preferata mea, cu Prohodul Domnului, înconjurarea bisericii... Tot ce sper e să am o zi de Paşti liniştită, cu zâmbete şi stări de bine alături de cele mai importante persoane din viaţa mea!

Clubul dependentelor de pantofi

Nu am înfiinţat niciun astfel de club, mi-a venit ideea asta de titlu de la cartea cu acelaşi nume şi mi s-a părut oarecum potrivit pentru postarea asta. Cu papuci. Nu ştiu ce mi-a venit dar am căutat într-o zi pe net pantofi mai ieşiţi din comun. Ăştia au fost cei care mi-au atras atenţia în mod deosebit. Ce ziceţi, aţi purta aşa ceva?

Nr. 1 mi se par imposibil de purtat dar sunt aşa... cu iubire.
Nr. 2 sunt urâţei, sincer, dar tot ieşiţi din comun.
Nr. 3 sunt suuuuperbi (doar sunt portocalii).
Nr. 4 sunt mai mult decât superbi.


Nr. 5 şi nr.6 sunt asemănători, culoarea e frumoasă dar nu aş purta aşa ceva.
Nr. 7 sunt interesanţi pentru că, din câte am înţeles, toculeţele se pot lua jos, le schimbi în funcţie de îmbrăcăminte.
Nr. 8 sunt de pus în vitrină, niciodată de purtat. Dar niciodată!

Leapşa nr. 4

De data asta am inventat eu leapşa şi va fi pentru prima oară când o voi trimite mai departe. Aşadar, leapşa merge la Luciana şi la Lucylle (şi la oricine mai vrea, logic).

1. Ce maşină ai vrea să conduci (dacă nu o faci deja)?

Yamaha portocaliu :)) Touareg sau Audi A6. Realist vorbind, cred că VW Polo sau Ford KA.

2. Ce crezi că ai fost într-o viaţă anterioară?

Nu cred în aşa ceva dar când mă gândesc la asta îmi imaginez că am fost medic sau cântăreaţă.

3. Ce preferi: să vizitezi sau să primeşti vizite?

Sincer, să vizitez. Deşi depinde şi de persoana care mă vizitează.

4. Aur sau argint?

Auuuuur! Metalul zodiei mele, metalul preferat, zi-i cum vrei. Însă merge şi argintul din când în când.

5. Ce înseamnă pentru tine un fluture? Ce îţi inspiră?

Pfaa! O fiinţă ce combină cel mai bine gingăşia, delicateţea cu libertatea, veselia. Un fluture îmi dă întotdeauna o stare de bine.

6. Ai avut vreodată părul tuns scurt-scurt?
Da. Nu ştiu ce m-a apucat o dată, când eram mică, din părul lung a rămas doar un fel de oală. Brrr...

7. Care este povestea ta preferată şi de ce?

Frumoasa şi Bestia. Pentru că îmi plac poveştile de dragoste şi mi se pare extraordinar cum Belle a reuşit să o facă pe Bestie să lase răutatea şi duritatea la o parte şi să o schimbe prin iubire. Excelent!

8. Crezi în dragoste la prima vedere?

Da. Am (avut) dovezi. Că n-a durat asta e partea a doua.

9. Ţi-ai dori să fii pentru o zi de sex opus? Dacă da, ce ai face?

Da. Aş face pentru o fată tot ce mi-aş dori eu să facă un băiat pentru mine.

10. Ai spus vreodată "te iubesc" iar apoi ai regretat?

Nu. Nu îmi place să rostesc vorbe mari dacă nu le simt. Iar pentru mine "te iubesc" e o vorba mare, mare, mare...

11. Ai regretat vreodată că nu ai spus "te iubesc" deşi simţeai?

Da.

12. Ţi-ar plăcea să-ţi ştii viitorul?

Nuuuuuu.