Data viitoare cine?

Cred că unul dintre cele mai dificile şi neplăcute momente într-un cuplu sunt acelea în care apar compromisurile. Desigur, există momente mai puţin grele, când subiectul este mai puţin important pentru unul dintre cei doi şi astfel decizia devine mai uşoară. Însă momentele în care fiecare ţine la ideea sa, când crede cu tărie în ceva şi nu mai ştie cum să facă să scoată în evidenţă acel lucru sunt cele mai urâte. Cum faci să convingi persoana de lângă tine să faceţi aşa cum vrei tu, că tu spui mai bine? Cum comunici? Cine renunţă? Cine face compromisul? Se merge pe principiul "o dată tu, o dată eu"? Sau se bate cu pumnul în masă şi se spune clar punctul de vedere iar la urmă renunţă cel care a lovit cel mai puţin masa?

Pe mine mă scot din minţi situaţiile în care trebuie să te împarţi, să faci ori cum vrei tu, ori cum vrea el/ea, fără nicio cale de mijloc. Eu vreau cu tărie la mare, el vrea la munte (doar un exemplu). Unde mergem? Şi cel mai enervant e că, oricum ai face, tot aiurea se simte fiecare membru. Fericit că merge unde a vrut şi trist pentru că jumătatea nu îşi doreşte să fie acolo. Te mai poţi bucura?

Astfel de situaţii apar destul de des în relaţii. Iar din punctul meu de vedere cheia e în comunicare. Am învăţat de-a lungul timpului că dacă spun ceea ce simt, ceea ce vreau şi ceea ce cred ajută mult. Chestia mai aiurea la mine e că de multe ori "comunic" - în situaţii mai dificile- prin ridicarea vocii însă perechea mea s-a cam obişnuit cu treaba asta şi o ia ca atare. Şi apropo de asta, mă mai macină o întrebare. Cum e mai bine: să scoţi afară să tot ce ai de spus, chiar dacă le scuipi pe toate-odată sau taci, le ţii în tine, să fie bine, să treacă de la sine, să nu işti o ceartă, două, trei?