Am citit zilele trecute o postare pe blog a unei cunostinte (nu pot sa spun ca mi-e prietena, e prietena unei prietene) care mi-a facut pofta de scris. Tipa respectiva urmeaza sa se casatoreasca anul acesta si, desigur, scrie mult pe tema asta. De fapt, imi dau seama acum ca era o postare pe Facebook, share-uia un articol scris de altcineva, nu stiu cine, o doamna. Era un articol cu care ea rezona perfect dar care pe mine m-a starnit rau :)))
Pe scurt, tanti nu era de acord cu nuntile traditionale din Romania. Si nu se referea la sensul propriu, la cele cu traditii, ci la modul cum sunt organizate nuntile in tara noastra. Vorbea despre ideea aceea pe care toata lumea o invoca, cum ca nuntile in Romania sunt facute pentru bani, pentru castig. Ca totul e o afacere pentru care ea nu intelege de ce se agita mirii intr-atat. Ca tot ce fac fac pentru imagine si pentru plicurile de la final. Ca scopul nu este de a se simti bine ci de a aparea bine in fata rudelor si a prietenilor si de a se imbogati de pe urma nuntii. Ca alearga un an intreg si se streseaza in ultimul hal pentru o seara in care oricum nu se simt bine. Ca invita tot neamul si toate cunostintele (sau necunostintele) doar pentru a bifa un numar cat mai mare de participanti. Ca dau o caruta de bani pe niste flori naturale care oricum mor dupa doua zile. Ca mireasa isi cumpara o rochie care o strange si in care nu se simte bine, pe care o poarta o singura noapte. Ca pantofii o strang dar strange si ea din dinti ca doar e mireasa si are o imagine buna. Ca isi face un machiaj si o coafura in care nu se recunoaste. Cam atat imi aduc aminte, dar ati prins ideea generala. Aaahh, da! Uitasem partea cea mai funny: ca dupa atata agitatie si tura vura de o singura zi, de oboseala, nu mai consuma nici noaptea nuntii, deci nu se mai bucura de ei in momentul acela important din viata lor.
Mai frate! Nu spun ca o nunta nu e o afacere, ca totul e mai scump pentru ca e pentru nunta, ca multa lume tine mult la imagine si face multe chestii ca sa arate ce poate si ce are. Dar cred cu tarie ca fiecare stie ce face si face exact ce isi doreste in ziua nuntii lui.
La noi a fost in felul urmator: ne-am dorit sa ne casatorim, ne-am dorit nunta, ne-am dorit sa ne simtim bine. Stiam din start ca va fi greu, ca va fi scump, ca nu vom reusi sa multimim pe toata lumea - e IMPOSIBIL sa faci asta, oricat de mult ti-ai dori. Dar am vrut sa facem asta pentru ca ne iubim, pentru ca ne face placere sa organizam nunta noastra (ma rog, mai mult mie, dar Andrei e cel mai intelegator si rabdator om pe care il cunosc si din dragoste pentru mine a participat activ la tot ce a insemat pragatire pentru nunta). Sa le iau pe rand:
1. Toootul e scump si nu merita banii, doar ca e vorba de o nunta. Noi cand am inceput sa ne pregatim de nunta nu aveam niciun ban. La propriu. Aveam amandoi salariile mult mai mici, stateam inca cu parintii, nu aveam pusi bani deoparte. Avansul la sala ne-a fost platit de sora mea, avansul la muzica ne-a fost platit de parintii mei. Insa pentru ca am inteles ce inseamna o nunta si pentru ca ne-am facut un plan pe care sa il indragim, am reusit in cateva luni sa punem ban pe ban si sa ne platim singuri tot pana la urma. Desigur ca ne-am bazat si pe plicurile de la final, e o ipocrizie sa nu recunosti asta, sunt putine cazurile in care plicurile nu conteaza. Pentru noi alea au insemnat o baza, un inceput.
2. Invitatii. Da, am chemat tot neamul si toate cunostintele. Si nu din mandrie, ci pentru ca am vrut sa ne fie alaturi in ziua aceea multi oameni, sa se bucure alaturi de noi. Si da, pentru ca era o premiera in ambele familii, eu eram prima din familia mea care face nunta, la fel si la Andrei. Si noi oricum am avut minunata surpriza sa avem pe lista peste 300 de persoane iar la nunta sa fim 145 de persoane...
3. Florile. Da, sunt de acord. Aranjamentele sunt scumpe si dupa ziua nuntii devin oarecum inutile. Dar, pe langa faptul ca noi am cautat niste flori care sa nu coste enorm, noi am stiut sa privim dincolo de "sunt scumpe si nu tin" si sa privim imaginea frumoasa pe care au creat-o la sala. E simplu: daca nu vrei sa dai banii pe florile care se ofilesc a doua zi, alegi flori artificiale (care apropo, sunt foarte la moda) sau alt tip de aranjament pentru mese (care apropo, e mult mai scump :))) ). Si, pentru a nu parea total inutile dupa nunta, noi am impartit in stanga din in dreapta aranjamentele de pe mese, sa se bucure lumea de ele si dupa eveniment.
4. Formatia. Aici a fost cu putin cantec. In sensul ca da, am dat o gramadaaaa de bani pe o formatie care sa ne cante o singura noapte. Bani care pentru noi ar fi insemnat mult, pentru care noi munceam mult mai mult decat o noapte :))) Insa povestea a fost in felul urmator: eu imi doream formatie la nunta mea, sunt genul ala (huiduit de multi) care considera ca nu e nunta adevarata fara formatie. Repet, e ceea ce imi place mie, nu e general valabil, eu asa mi-am dorit si punct. Andrei ar fi preferat DJ dar pentru mine s-a conformat. Scanteile au aparut in momentul in care a aparut si ideea formatiei pe care sa o invitam. Principalul membru al formatiei e prieten de familie cu parintii mei, solista e din Maramures, la fel ca ai mei asa ca ai mei isi doreau tare sa ne cante ei la nunta. Datorita faptului ca cereau prea multi bani, Andrei nu a fost de acord. Nici eu nu prea eram, desi imi doream sa ne cante ei. Insa ai mei au venit cu propunerea sa facem jumi-juma, cadou din partea lor. Nici cu asta nu prea a fost de acord Andrei, considera ca banii aia ne-ar fi noua mai de folos insa pana la urma a cedat, DOAR PENTRU MINE. Se poate, sa stiti. Daca nu ar fi dorit, credeti-ma ca nu ar fi acceptat. Dar cumva, in viata asta, trebuie sa privesti si mai departe de bani.
5. Rochia. Pe rochie nu am dat nici mult, nici putin. Rezonabil. A fost rochia in care ma visam, rochia in care m-am simtit ca o printesa. Si faptul ca abia cand sa plec de acasa, la biserica, am descoperit ca imi e mai lunga decat trebuia nu a fost o tragedie. M-am enervat pentru cinci minute si apoi am zis da-o-ncolo de rochie, doar nu mi-oi strica seara doar pentru ca e ea lunga. Am tras-o dupa mine toata seara, am calcat pe ea fara sa ma doara inima ca_calc pe cateva milioane, am lasat lumea sa danseze pe ea fara sa le sar tuturor la gat. M-am bucurat de ea asa cum a fost. Adica minunata.
6. Pantofii. Intamplarea face ca_chiar m-au strans. Dar nu pentru ca erau incomozi, ci pentru ca, surpriza surprizelor, fix inainte de nunta a trebuie sa imi reapara problema cu vasele se sange sparte sub unghiile de la picioare. Asa ca am purtat fix trei ore minunatii mei pantofi facuti la comanda in alt oras, pe care am dat muuuuult mai multi bani decat dau in mod normal pe niste pantofi. Dar asa am vrut eu sa fie pantofii mei de mireasa si fix asa au fost.
7. Machiaj si coafura. Niciodata nu am inteles si nu am sa inteleg de ce o coafura si un machiaj de mireasa costa mai mult. Dar nici asta nu m-a interesat. Nu obisnuiesc sa ma coafez si machiez profi de obicei, nici chiar la nunti (decat foarte rar) asa ca mi s-a parut frumos sa o fac la nunta mea. Da, aratam diferit fata de cum arat de obicei, tocmai pentru ca nu fac asta des. Insa pentru mine a fost imaginea de care m-am bucurat, eu m-am recunoscut, Andrei m-a recunoscut, m-am simtit frumoasa si minunata, asa cum mi-am dorit.
8. Piesa de rezistanta: noaptea nuntii. Clar ca am fost si noi super obositi. Dupa atatea ore, dupa atatea emotii, dimineata la sapte cand am ajuns acasa am fost epuizati. Dar asta nu ne-a impiedicat sa continuam sa radem si sa ne bucuram de noi. Nu am aprins lumanari si nici nu am imprastiat petale de trandafiri prin pat si prin camera, asa cum vezi in filme sau cum citesti in carti. Insa m-a luat in brate in rochia de mireasa si ne-am consumat noaptea nuntii nu pentru ca asa se face ci pentru ca asa am simtit, pentru a incheia nunta noastra minunata asa cum am inceput-o, cu iubire.
Se poate, pe bune ca se poate. Trebuie doar sa vrei, sa poti, sa simti. Sa vezi dincolo de ceea ce trebuie facut, sa faci ceea ce vrei tu sa faci pentru seara voastra. Sa stii sa treci pentru ceea ce nu iese asa cum "trebuia" si sa poti sa te bucuri de tot, cu sufletul deschis. Cred ca asta e cel mai important.
Wow, ce bine m-am eliberat! :))))))))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu