Subiectul acesta l-am mai tratat o dată. Încă de pe atunci spuneam cât de bogată mi-e imaginaţia atunci când vine vorba despre vise. Mi-e imposibil să-mi explic de unde mi se trage, cum şi ce fac să visez tot felul de chestii fără noimă. Şi mai ales, dacă fac ceva.
Visele mele se împart în mai multe categorii. Oricare-ar fi aceasta, imaginaţie am cu duiumul, fără obiecţii. Mi se întâmplă uneori să visez ceea ce se întâmplă peste zi sau ce s-a întâmplat de curând sau mai puţin curând, cu mici modificări, ce pot avea sau nu legătură cu realitate. Asta e o categorie simplă, ca peste tot.
A doua categorie ar fi cea în care visele mi se înlănţuie cu visurile.Există chestii pe care mi le doresc şi le visez (din nou, cu mici modificări). Sau, mi se întâmplă uneori să realizez, prin intermediul viselor, că îmi doresc un lucru. Sau că nu îmi doresc. Sau că mi-e dor de cineva. Categoria asta ultima mi-e foarte dragă. Visele în care prezenţa cuiva se repetă îmi sunt foarte dragi. Visez uneori persoane pe care nu le-am văzut de mult, le visez în repetate rânduri şi abia apoi realizez că de fapt, în realitate s-a creat un sentiment de dor. Sau ceva asemănător, în orice caz.
Următoatea categorie de vise este una care mă lasă şi pe mine cu gura căscată şi îmi dă foarte mult de gândit. Creez, în vise, poveşti care mă lasă mască, la care nu-mi dau seama cum ajung sau ce mă determină să le visez. Ştiu că tema asta, a viselor, este un mister imens dar totuşi... eu continui să mă întreb iar şi iar de unde atâta imaginaţie atunci când nici măcar nu mi-e pusă în funcţiune raţiunea.
De exemplu, azi noapte am visat o telenovelă în care eu eram un personaj de pe margine, nici nu ştiu exact cine eram. Dar exista un personaj principal, o ea care urma să se căsătorească cu un bărbat ales de părinţii ei. Ea era îndrăgostită de un alt bărbat cu care eu împreună cu sora lui complotasem să vină cu o seară înainte de nuntă şi să o răpească pe viitoarea mireasă. Am visat întreg procesul de răpire, inclusiv lacrimile mele de emoţie şi fericire la vederea reacţiei miresei când l-a văzut pe iubitul ei salvând-o de o căsnicie nedorită. Povestea e una clasică, fără nimic nou. Dar totuşi... sentimentele pe care le-am avut în vis, dăruirea şi intensitatea acţiunilor, puterea detaliilor - de la îmbrăcăminte la machiaj, la decor, la personaje şi simţiri- toate astea m-au dat peste cap.
Această ultimă categorie se divide: o parte perfect nebunească, în care nimic din ceea ce visez n-are legătură cu realitate şi una în care îmi cunosc foarte bine personajele dar le pun, involuntar, în nişte situaţii de dimineaţa meditez profund asupra visului.
Ultima categorie de vise e una rară şi interesantă. Mi se întâmplă uneori să visez nişte lucruri care mă pun pe gânduri atunci când ies din oniric dar care mă şochează mai târziu puţin pentru că mi se întâmplă chestii legate de acel vis. Sunt nişte "invocări", ca să le zic aşa. Nu mi le explic, nu ştiu dacă înseamnă ceva sau nu dar mie îmi plac. Cel mai simplu exemplu e şi cel pe care îl am cel mai des şi anume că visez o persoană cu care în viitorul apropiat am contact din senin. N-am să uit niciodată visul în care persoana de care eram îndrăgostită atunci (dar cu care nu eram) îmi apărea în vis stând cu spatele la mine şi îndepărtându-se uşor. În realitate, acela a fost momentul în care, după vis, am aflat că băiatul respectiv s-a îndepărtat total de mine, începând o altă relaţie.
Nu ştiu ce concluzie aş putea pune la postul ăsta. Nici nu mă chinui :)
Pe mine m-a lovit realitatea brusc în perioada asta. Am realizat mai mult ca niciodată că am crescut, că lucurile se schimbă. Faptul că am avut parte, din păcate, de două decese în familie luna asta (şi unul anul trecut tot pe vremea asta) m-a făcut să mă gândesc la trecerea timpului şi la tot ce implică asta. La faptul că bunicii s-au dus de mult - a mai rămas doar o bunică. La faptul că au murit doi unchi. La faptul că părinţii mei şi unchii şi mătuşile mele îmbătrânesc. La faptul că verişorii şi verişoarele mele se căsătoresc, dau naştere copiilor. Că din ce în ce mai mulţi nepoţi se nasc şi, din păcate, tot mai mulţi din cei mai în vârstă din familie încep să aibă probleme de sănătate. Că doi dintre ei au murit, repet...
