Ziua de azi e chiar ca un zbor de fluture. Unul trist, însă... Un fluture ce se chinuie să menţină poziţia de zbor. Bate din aripi, se ridică spre cer, alunecă spre pământ, se zbate din nou dar nu se lasă. Oare la ce se gandeşte un fluture atunci când simte că nu mai poate, că i-au obosit aripile şi aşa mult prea fragile? Dar când cade cu adevărat? Oare ştie el, fluturele, că trăieşte atât de puţin? Ar vrea el să trăiescă mai mult? De unde adună făptura asta atât de mică, de delicată, atâta putere să lupte, să de-a din aripi cu atâta graţie până la capăt? Ea nu întreabă de ce...