Ai mei viitori copii

Cred că odraslele mele vor urî meseria pe care am avut-o în anul I, II şi probabil III de facultate. Partea cu satisfacţiile o vor înţelege totuşi mai târziu, sper. Dar până una alta, îşi vor urî mama pentru că nu va mai avea răbdare cu ei. Sau poate am să-mi revin până atunci :)) Eu iubesc copiii şi visez să mă dedic din suflet creşterii viitorilor mei copilaşi. Ironia cea mai mare ar fi dacă voi avea un loc de muncă atât de solicitant încât să fiu nevoită să angajez si eu pe cineva care să-mi "ţină locul". Asta ironic. Logic: să-mi ajute copiii la teme şi să le ţină de urât până îmi fac eu apariţia acasă. Doamne fereşte!...