Am văzut astăzi întâmplător într-o pauză de publicitate secvenţe dintr-un serial în care un el sau o ea, nu mai ştiu exact, spunea "În viaţă, doar dragostea şi iubirea te face să plângi". În prima fază mi-am zis că e o prostie. Dar apoi mi-am dat seama că nu e nicio prostie. Nu ştiu exact la ce se referea cel sau cea care a rostit acele vorbe, dacă suferea din dragoste sau din alte motive -deşi, fiind un serial (turcesc) probabil că persoana respectivă avea probleme în dragoste. Totul, dar absolut totul, în viaţă se leagă de dragoste şi iubire. Nu doar dragostea aceea, pentru o persoană de sex opus ci iubirea în general. Pentru noi înşine, pentru semeni, chiar şi pentru animale, plante, lucruri. Pentru că dacă eu, de exemplu, am o plantă la care ţin, e sănătoasă, frumoasă, face flori portocalii ce îmi dau stări pozitive (având în vedere că îmi place portocaliul şi ea face exact flori de această culoare!) şi la un moment dat floarea mea moare din diferite motive, eu plâng din frustrare şi sufăr. Şi nu e dragoste, nu am fost înşelată, nu am fost minţită sau mai ştiu eu ce. Dar e iubire, ataşament pentru ceea ce mă înconjoară. Principalul element din viaţa unui om e sentimentul, iar cel mai comun sentiment e iubirea. De toate felurile, sutele de moduri în care putem iubi. Ne iubim pe noi înşine, ne iubim părinţii, familia, prietenii, apropiaţii, obiectele şi animalele ce ne înconjoară şi dacă se întâmplă ceva cu acestea, suferim. Din iubire. Deci cred cu tărie în afirmaţia aceea. Da, mai e şi varianta aceea, că plângem de fericire. Dar oare fericirea nu se leagă tot de dragoste şi iubire?
Bineinteles ca tot ce ne inconjoara e legat de iubire. Ea este principiul care ne guverneaza viata si existenta. Iubirea aduce si zambete si lacrimi dar daca ea nu ar fi, totul ar fi lipsit de lumina si culoare. Pupici pentru sis:*:*:*
RăspundețiȘtergere