
Vizionam ieri un film, defapt mici părţi dintr-un film pentru că nu am apucat să-l văd pe tot. Am prins exact o parte în care un tânăr cuplu se căsătorea. În dimineaţa nunţii, mirele (de obicei e mireasa, aici era mirele) avea emoţii şi s-a încuiat într-o cameră nefiind sigur dacă mai vrea să iasă de acolo să continue ceea ce începuse: să se însoare. Ciudată chestie, când îţi ceri iubita în căsătorie şi în timp ce faci toate pregătirile pentru ziua cea mare nu ai nicio treabă, singurele emoţii care te încearcă sunt cele plăcute, legate de febra pregătirilor. În ziua nunţii, te trezeşti că hopa! stai aşa, că eu nu ştiu sigur dacă pot într-adevăr să o fac. În ceasul al doisprezecelea te apucă tremuriciul şi semnele de întrebare. Ce treabă-i asta? Pe lângă asta, tipul din film, emoţionatul, spunea nişte cuvinte care nu mi-au plăcut deloc. "Noaptea trecută stăteam în pat şi nu puteam să dorm din cauza nunţii, că ne vom cumpăra o casă şi ne vom muta împreună. Că vom avea un copil, şi încă unul, apoi... Crăciunul, Ziua Recunoştinţei, vacanţă de primăvară, mergem la meciuri de fotbal apoi dintr-o dată absolvesc îşi vor lua o slujbă şi se vor căsători. Apoi voi deveni bunic. Apoi mă voi pensiona, voi cheli, mă voi îngrăşa. Iar apoi voi muri. Nu pot să mă opresc din gândit: care-i rostul?". (aici urmează un dialog foarte interesant cu un alt bărbat, cel căruia îi spune acele lucruri, dar nu le mai amintesc, uitaţi-vă la film dacă vreţi, Up in the air se numeşte) Deci, omul acesta îşi rezumă întreaga viaţă de viitor om însurat în câteva cuvinte şi gata, se întreabă care-i rostul. Vine una, trece, vine alta, trece şi aia şi în final moare. Păi şi toate momentele alea amintite nu au niciun rost? A punctat cele mai importante momente din viaţa unui om însă într-un mod foarte superficial. Dar esenţa? Emoţiile pe care le conţin momentele acelea, sentimentele pe care le ai atunci, cu ele ce faci?
Am scris toate astea pentru că eu consider că viaţa e mai mult decât o înşiruire de momente, de clişee (naştere, botez, grădiniţă, şcoală, liceu, facultate, loc de muncă, nuntă, copil/copii, îmbătrânit, moarte). Viaţa e o puşculiţă în care aduni sentimente, tot mai multe sentimente. Iar acele momente importante sunt doar prilejuri de a-ţi manifesta sentimentele.
Am scris toate astea pentru că eu consider că viaţa e mai mult decât o înşiruire de momente, de clişee (naştere, botez, grădiniţă, şcoală, liceu, facultate, loc de muncă, nuntă, copil/copii, îmbătrânit, moarte). Viaţa e o puşculiţă în care aduni sentimente, tot mai multe sentimente. Iar acele momente importante sunt doar prilejuri de a-ţi manifesta sentimentele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu