Şi cum spuneam...

...Papi c'est ici! Nu a trecut nici o lună şi am porcuşor! Eu oricum eram aproape sigură că el există pe undeva, era doar o chestiune de timp să ajungă la mine. E exact cum voiam: negru cu maro şi alb. E baieţel şi are patru luni. E un scump! L-am primit cadou de ziua mea de la, ghici cine?, iubitul meu. Am rămas mască atunci când l-am văzut, nu-mi venea să cred! Mai şocată ca mine a fost doar mami dar i-a trecut repede, n-ai cum să nu te ataşezi de el.

Singura problemă ce mă necăjeşte e faptul că e încă prea timid, nu mă prea lasă să pun mâna pe el, eu care l-aş ţine mereu în braţe. Dar am auzit că se obişnuieşte el, că îi trebuie puţin timp să se acomodeze. Eu vreau să cred că aşa va fi, că vom fi prieteni şi că va fi cuminte, fără să facă boacăne sau să muşte. Brrr... Am emoţii sincer, sper să mă descurc cu el.