Mă rog...

Staţi liniştiţi, n-am să vă împărtăşesc "convorbirile" mele cu Dumnezeu şi cu cele Sfinte. E vorba de ceva cu totul diferit. Ceva ce m-a preocupat pe mine aseară, înainte de a adormi. Mă refer la o vorbă pe care o folosim cei mai mulţi dintre noi (inclusiv eu, altfel poate nu mă preocupa atât), şi anume "mă rog".

De unde Sfinte Dumnezeule a apărut vorba asta? Nu are absolut nicio legătură cu acţiunea de a cere un lucru sau orice mai implică acest cuvânt. Am să dau două exemple de situaţii în care folosim aceasta sintagmă:

1. -Erau în sală copii, tineri, bătrâni... mă rog, toate categoriile de vârstă.
2. -Ai văzut că X a venit la petrecere cu noua prietenă? Era cam cu nasul pe sus.
-Mda... Mă rog...

Poftim! În niciuna dintre cele două situaţii nu e vorba despre o rugăciune/rugăminte. E ceva total opus. Cu toate astea, "mă rog"-ul acela apare. Oare de ce? Mie, sincer, îmi place cum sună, chiar dacă nu are sens. Sau are? Să mă lumineze şi pe mine cineva!