Când eram mică îmi plăcea la nebunie să mă joc cu Barbie. Aveam o grămadă de păpuşi de-alea blonde (una singură era brunetă cu părul scurt) pe care le iubesc toate fetiţele. Plus o mulţime de haine, mobilă şi tot felul de accesorii. Aveam o valiză mare, maro în care depozitam tot ce era legat de Barbie. Fă
ceam tot felul de scenarii, inventam poveşti, le trăiam chiar. Aveam mai multe variante, ba eram familie mare şi împlinită, ba eram o tânără ce locuia singură, ba aveam 4-5 copii, ba un bebeluş... De cele mai multe ori însă eram o mamă tânără, pe nume Patricia (a se citi Patrisia şi a se reţine că acum nu mai agreez numele ăsta chiar atât de mult). Aveam trei copii: Albert, Cristina şi Carla. Mă jucam la nesfârşit în felul ăsta, aveam o întreagă armată de personaje, care de care mai interesant. Când am mai crescut şi mi-a pierit gustul pentru joc, am mutat această poveste pe calculator, într-un story interminabil, cu aceleaşi personaje. Cred că de acolo mi se trage plăcerea pentru scris, aşa că mulţumesc minunate păpuşele Barbie!
ceam tot felul de scenarii, inventam poveşti, le trăiam chiar. Aveam mai multe variante, ba eram familie mare şi împlinită, ba eram o tânără ce locuia singură, ba aveam 4-5 copii, ba un bebeluş... De cele mai multe ori însă eram o mamă tânără, pe nume Patricia (a se citi Patrisia şi a se reţine că acum nu mai agreez numele ăsta chiar atât de mult). Aveam trei copii: Albert, Cristina şi Carla. Mă jucam la nesfârşit în felul ăsta, aveam o întreagă armată de personaje, care de care mai interesant. Când am mai crescut şi mi-a pierit gustul pentru joc, am mutat această poveste pe calculator, într-un story interminabil, cu aceleaşi personaje. Cred că de acolo mi se trage plăcerea pentru scris, aşa că mulţumesc minunate păpuşele Barbie!Unde voiam eu să ajung de fapt? Mă gândeam cât de asemănătoare sunt jocurile cu Barbie şi viaţa reală. Singura diferenţă e că jocul e dirijat -întotdeauna în favoarea noastră- iar realitatea e aşa cum vrea ea. Viaţa noastră e aşa cum ne e dată + aşa cum o facem noi, în unele cazuri. Când suntem mici, mânuim fetele acelea blonde şi subţiri, le ducem la un loc de
muncă perfect, le "îndrăgostim" de cel mai arătos, inteligent şi plăcut Ken, le naştem cei mai minunaţi copii şi le creem cele mai frumoase şi perfecte situaţii.Acum rolurile se schimbă. Noi suntem implicaţi în probleme mai mult sau mai puţin grave, nu mai mânuim păpuşi ci încercăm să ieşim din situaţii care ne dau bătăi de cap, descâlcim suferinţe şi iubiri. Nu mai auzim de la prietene că au achiziţionat o nouă păpuşă sau că au confecţionat o rochiţă superbă. Auzim că vrea să îşi caute un loc de muncă potrivit, că vrea să îşi termine studiile, că vrea să ţintească sus, că vrea o familie. Auzim că are un nou iubit, că se teme, că actualul iubit o face fericită sau, din contră, că s-a despărţit. Că suferă, că plânge, că râde, că nu mai poate, că vrea, că speră, etc. Auzim lucruri din viaţa reală, lucruri pe care Dumnezeu le hotărăşte şi nu o fetiţă care iubeşte păpuşile Barbie!
Ce dragut!!! Barbie! :)) Ce super ne mai jucam! Toata casa era numa' Barbie! Si eu eram matusica!:))
RăspundețiȘtergereDa, da. Partea urata a fost cand tu ai crescut si ai inceput sa ai alte preocupari decat jocul cu Barbie. Iar eu sufeream, te voiam la fel de devotata ca si mine :))
RăspundețiȘtergereEu nu aveam niciuna bruneta! Si de fiecare data cand mergeam cu mami sa imi cumpar o Barbie, imi spunea "Vezi, sa nu o iei chiar pe cea mai scumpa" :)) Si evident cand ajungeam la magazin, care o alegeam era cea mai scumpa :))) si tot timpul blonda... incerca mama sa ma convinga sa iau si una bruneta, dar nici nu se punea problema. Nu era Barbie in viziunea mea, daca nu era blonda cu parul lung :)))
RăspundețiȘtergereRobe, sa stii ca nu mi te imaginez jucandu-te cu Barbie :)) Nu stiu care a fost faza cu cea bruneta dar era exceptia, clar :))
RăspundețiȘtergereDa cu ce crezi ca ma jucam? LOL :))) cu basculante? :))) SUNT SI EU FATAAA :)))
RăspundețiȘtergere=)) Nu o ziceam in sens naspa, sper ca nu te-a deranjant. Basculante :))
RăspundețiȘtergereNu m'a deranjat deloc, mi s'a parut amuzant... :)))
RăspundețiȘtergere