Atunci vs. acum

Sunt o grămadă de chestii pe care sunt sigură că le făceam cu toţii în preajma sărbătorilor de iarnă în trecut. În copilărie percepeam altfel Crăciunul şi tot ce implică el, parcă era mai frumos. Când am crescut şi am înţeles cam cum merg lucrurile, a devenit puţin mai nostalgic şi mai... nu ştiu cum să numesc sentimentul. Însă, oricum ar fi, Crăciunul tot Crăciun rămâne, tot cea mai frumoasă sărbătoare din an e. Indiferent de situaţie, pentru mine Crăciunul înseamnă familie, căldură, credinţă, brad, colinde, mâncare, Moş... Anul ăsta nu stau foarte bine cu psihicul (să nu mă înţelegeţi greşit :)) nu e vorba despre ceva dereglări la mansardă ci câteva vizite ale cuvântului cu "D" [epresie] ). Dar asta nu înseamnă că nu mă bucur de sărbători, că nu încerc să intru în spirit.

Revenind la ceea ce spuneam la început, mă gândeam aseară ce făceam când eram mai mică de sărbători, diferit de acum. În primul rând, anul acesta a fost primul în care nu am pus luminiţe în geam de/după 6 decembrie. Habar n-am de ce, am tot amânat. Apoi, având în vedere că azi merg cu tati să caut brad, mi-am dat seama că atunci când eram mai mici aveam brad mai mare iar acum, când am crescut, e mai mic ;)) Invers proporţional, nu?

Dacă tot sunt la capitolul brad, îmi amintesc cum puneam bucăţele de vată în brad pentru a simula zăpada. Oare câţi ani sunt de când nu mai fac treaba asta? Şi mai aveam şi nişte suporturi cu lumânărele mici şi drăguţe pe care le agăţam de brad şi pe care NU le aprindeam că riscam să aprindem tot bradu :)) Trebuie să fie pe undeva dar nu ştiu pe unde. De asemenea, - o chestie care mă distrează acum - aveam obiceiul să punem sub brad toate dulciurile pe care le achiziţionam în perioada de sărbători, stăteau toate etalate acolo şi ne făceau cu ochiul.

Să nu mai vorbesc de faptul că mergeam cu colinda, cât de mult îmi plăcea! Acum nu mai vin copiii cu colinda şi dacă totuşi vin, nu mai colindă ca altădată. Izbucnesc în râs, greşesc, se uită pe pereţi... Trist, pe bune!

O altă chestie schimbată ţine de Moş Crăciun. Când eram mici Moşul era centrat 100% asupra noastră, a surorii mele şi a mea. Mami şi tati primeau din când în când câte un praf de copt, sare de lămâie, etc (sister, mai ţii minteeee?). Ei bine, acum bucuria cea mare e când ai noştri desfac darurile de la Moş. Acum ne luăm noi ce vrem, să fie din partea lor, pentru că noi ştim cel mai bine ce vrem iar ei au parte de surprize. Tare-mi place!

Sunt sigură că mai există o grămadă de alte chestii care s-au schimbat de-a lungul anilor dar nu mai îmi amintesc acum. Pe undeva mi se pare normal, doar lucrurile se schimbă, mai ales acum, când totul e modern şi atât de tehnic.

În orice caz, îmi doresc un Crăciun liniştit, fără gânduri negative. La fel vă doresc şi vouă, să vă bucuraţi de Sărbători şi să vă aducă Moşul tot ce vă doriţi!