Astenie de primăvară

Oare chiar există aşa ceva? O fi o chestie reală, medicală poate, sau e ceva ce se naşte în capul nostru şi se dezvoltă tot acolo? N-am idee... 

Iată ce am găsit pe Wikipedia: "Astenia de primăvară este o formă de astenie care apare la trecerea dintre iarnă şi primăvară, atunci când creşte brusc luminozitatea în timpul zilei. Astenia se manifestă prin cefalee, palpitaţii, nervozitate, scăderea memoriei şi comportament labil - semne fiziologice datorate eforturilor de adaptare ale organismului la noile condiţii meteorologice. Remediile împotriva astenia de primăvară sunt: alimentare (legume proaspete; verdeţuri de sezon: salata verde, urzicile şi spanacul; fructele, în special cele cu un conţinut bogat în vitamina C, cum sunt merele şi citricele; drojdie de bere; lichide), cura de vitamine şi minerale, odihna şi mişcarea."

Deci există. Dar nu e neaparat nebunia aceea cu depresiile. Mă gândesc acum cum se aplică treaba asta la mine. Citind chestiile de mai sus, realizez că în ultima vreme mă cam "bântuie" palpitaţiile. Şi nervozitatea, numa că asta e cam de mult instalată la mine. 

Cât despre depresie, nu ştiu ce să mai spun. Eu am momente când depresia se lipeşte de mine şi nu dă semne că ar vrea să plece, se simte la mine ca la ea acasă (nemernica!). Am momente când îmi vine să plâng (cu sau fără motiv), momente când chiar plâng, momente când îmi vine să mă urc pe pereţi, momente când nu vreau să văd pe nimeni, momente când îmi doresc să plec departe, momente când simt nevoia să scot tot din mine, momente când gândurile mele sunt în altă parte decât ar trebui să fie, momente când simt nevoia să fiu ţinută în braţe şi atât... Şi brusc, cu sau fără motiv, mi se schimbă starea şi sunt un om vesel, cânt, dansez, râd, glumesc şi mă simt bine. În secunda doi pot să mă întorc la starea de dinainte. Sau poate nu. Depinde de moment.

Cine poate înţelege stările astea? E bine să mai punem întrebări oare sau le luăm ca atare şi încercăm să facem ceva cu ele? E cam complicată treaba, pe bune!