Fluturele albastru

Vă spuneam acum ceva vreme că există o poveste despre fluturele albastru. A trecut cam multişor de atunci dar niciodată nu e prea târziu, nu-i aşa? Momentul nu e chiar cel mai potrivit dar...

Povestea asta frumoasă apare, aşa cum spuneam, în primul volum din cvartetul mireselor, "Vis în alb", de Nora Roberts. Pe scurt, este vorba despre patru prietene extrem de bune, fiecare volum prezentând povestea fiecărei fete. Cele patru au o împreună o afacere, mai exact organizează nunţi de vis, fiecare având un rol bine definit: Laurel e cofetăreasă, Mac e fotograf, Emma e florăreasă iar Parker e creierul afacerii. Totul a pornit din copilărie. Cele patru adorau să se joace "de-a nunta", făcând fiecare, pe rând, pe mirele, mireasa, preotul şi domnişoara de onoare.

Într-un fel, totul a început cu fluturele albastru. Într-una din zilele în care se jucau "de-a nunta", Mac a venit la prietenele ei cu noua achiziţie: un aparat de fotografiat. Nici măcar nu îi plăcea să facă poze, nu se pricepea şi nici nu era curioasă. Însă prietenele ei au convins-o să joace rolul fotografului de data aceasta, dacă tot poartă aparatul cu ea. A făcut câteva poze stângace, după câteva bombăneli. I se părea că nimic nu iese cum ar trebui, că nu are habar cum să încadreze imaginile şi că îşi pierde timpul. Însă una dintre poze a schimbat totul. Un fluture albastru s-a aşezat în peisajul format de cvartetul lor, imaginea a fost încadrată exact aşa cum trebuia iar odată cu click-ul făcut de aparat s-a declanşat şi ceva în sufletul fetei. Din acel moment i s-a născut pasiunea pentru fotografie, în acel moment s-a îndrăgostit de aparatul de fotografiat.

Fluturele albastru a apărut mulţi ani mai târziu, într-un moment în care Mac avea nevoie mare de el. Era confuză: îl iubea pe cel cu care tocmai se certase însă nu ştia ce trebuie să facă. Totul se întâmplase cam prea repede între ei, acum erau deja şi certaţi. Însă faptul că era atât de supărată, că îi păsa atât de mult, că gândul îi era la el şi că se afla singură acasă frământându-se din cauza situaţiei şi a nesiguranţei, îi demonstra că se întâmpla ceva serios. Şi într-un moment a dat de poza aceea făcută acum mulţi ani, împreună cu dragele ei prietene şi... Ah, fluturele albastru! Asta era!

Fluturele albastru înseamnă spontaneitate. Înseamnă ceva care vine într-un moment de cumpănă, un click, o mână de ajutor, o idee ce îţi luminează mintea atunci când crezi că totul e pierdut. E acolo atunci când ai nevoie de el, ştie asta fără să o ceri cu voce tare. Asta e şi ideea: să te surprindă.

PS: Momentul meu cu fluturele albastru a dispărut. Am avut şi eu nevoie de el, îmi doream din suflet să apară şi nu m-a ignorat. Nu mai are sens să descriu acum momentul, era frumos atunci, avea farmec fiind proaspăt. Imporant e că a existat, că am avut parte de fluturele meu albastru!