Păsărele, fluturaşi...

Am mai spus de multe ori că atunci când mie îmi apar păsărele în căpşor, greu le mai dau jos. Pentru că trecuse ceva vreme de când n-am mai vrut ceva mult mult mult muuuuuult de tooooot iată că o nouă păsărică şi-a făcut cuib în capul meu şi pare să scormonească ceva pe acolo.

Vreau tatuaj. Cu fluturi, desigur. Vreau de nu mai pot!

Ideea mi-a picat aşa, din senin, nici nu ştiu de unde şi până unde. Adică mă rog, până la salon presupun (dacă nu pierd ideea pe drum, poate poate îmi trece totuşi). Iniţial mi s-a pus pata pe un fluturaş mic mic pe ceafă, chiar sub linia părului, în partea dreaptă. Dar după mai multe păreri primite (nu e aşa faină zona, doare de numa, bla bla) şi după ce am văzut proaspătul tatuaj al unei colege, cu două rândunele mici pe mână, cam pe unde ar veni un ceas de mână, doar că pe lateral... Awwww! Vreau şi eu doi fluturaşi acolo, poate chiar şi unul singur, să nu îi iau ideea, totuşi.

Până acum nu eram aşa fixată pe ideea de tatuaj, aş putea spune chiar că nu mă atrăgea. Dar nu ştiu ce m-a apucat acum. Mă gândesc tot acolo, îmi închipui cum ar arăta fluturaşul meu drag... Ok, acum urmează întrebarea logică: de ce nu mă apuc de treabă? Complicat. Ai mei nu vor să audă de aşa ceva şi eu sunt încă pe treaba cu permisiunea pentru o chestie de genu'. Mami a făcut ca trenu' când m-a apucat nebunia cu găurile în urechi (acum vreo 6 ani), ce să mai spun de un tatuaj. Însă într-o seară m-am aventurat aşa, mai în glumă mai în serios, şi am întrebat-o. Reacţia a fost mai ok decât m-aş fi aşteptat şi mi-a dat aşa un curaj de tot ideea asta o am în cap. Deja începusem să îmi închipui senzaţia, aveam în cap imaginea tatuajului... Uhhh!

Ideea e că trebuie să mă gândesc foarte bine dacă e o păsărică adevărată sau doar una trecătoare, o nebunie de moment pentru că nu e o chestie trecătoare, e forever. În momentul ăsta m-aş duce cu cel mai mare drag la salon să-mi fac fluturelul însă nush dacă la fel aş simţi şi peste câţiva ani. Aşa mi-a spus şi colega respectivă, să mă gândesc foarte bine dacă vreau cu adevărat să îmi fac. Mă voi gândi!

Am uitat să specific faptul că nu mi-e frică deloc, DELOC, de durere :D