Mister

Cartea pe care am primit-o de la Moş Nicolae mi-a adus aminte cât de mult îmi place să citesc. Şi să scriu. De scris n-am mai scris de foarte mult timp dar nu ştiu de ce cartea mi-a deschis apetitul parcă. Lipsa de timp mi-a tăiat din elanul pentru lectură însă, din fericire, cartea "Secrete de familie" de Freya North mi-a intrat atât de tare în suflet încât abia îmi vine să o las din mână. Nu degeaba mi-a făcut cu ochiul de prima dată când am văzut-o pe raftul (de reduceri!) de la Cărtureşti. Şi am pus-o pe lista de dorinţe. Şi Moşul s-a conformat. Autoarea e nouă pe lista mea de autori preferaţi, are nişte idei minunate, cartea "Regulile dragostei" fiind la fel de interesantă şi captivantă ca "Secrete de familie".

După cum spuneam, zilele astea mi-am amintit de ceea ce am scris până acum. Astfel, mi-am frunzărit cele două încercări de romane dar şi arhiva din calculator cu tot felul de povestioare. Şi am dat peste ceva de care uitasem cu desăvârşire. 

Nu mi-aş fi amintit sub nicio formă că am scris eu vreodată chestia respectivă dacă nu o găseam. Ceea ce e interesant e că povestea e neterminată, are doar un început scurt. Nu îmi amintesc absolut deloc unde am vrut să ajung cu ea, ce am vrut să iasă, nimic, nimic, nimic. E un mister total.

"Mi-am dorit dintotdeauna două lucruri: să devin medic şi să fiu, pentru o zi, bărbat. Bineînţeles că nu am avut parte nici de una, nici de cealaltă. Medicina m-a atras de mult, eram fascinată doar la vederea seringilor, medicamentelor, ustensilelor şi spitalelor. Dar în scurt timp mi-a trecut. Am realizat că medicina nu e ceea ce îmi doresc şi ceea ce îmi place cu adevărat. Am ajuns să nu suport sângele sau omul blonav. În schimb, am realizat că îmi place să scriu. Aşterneam pe hârtie tot ce puteam aşterne. Am umplut caiete întregi cu amintiri, întâmplări, sentimente. De fapt aşa am început, cu jurnale. Apoi am început să scriu poezii. Dar mi-a trecut şi asta.

            Al doilea lucru pe care mi l-am dorit s-a realizat parţial. Scriind. M-am hotărât să scriu o carte. Aveam deja un editor, aveam deja câteva lucrări publicate, lipsea doar cartea. Şi, pentru a-mi realizea visul măcar pe jumatate, am hotărât ca personajul principal al cărţii să fie un bărbat. Am început sa studiez mai atent bărbaţii, să le înţeleg comportamentul şi modul de a gândi. Mi-a fost greu dar m-am şi distrat. Am cunoscut, în acest timp, bărbaţi romantici, bărbaţi atenţi dar şi bărbaţi imaturi şi insensibili. Cu toate acestea eu mi-am creat un personaj ideal, un bărbat tânăr, de şaptesprezece ani. Vârsta aceasta mi s-a părut a fi vârsta perfectă pentru o dragoste crudă, nouă. Poate chiar unica. O primă dragoste.

            Andrei, personajul meu, era elev  la o şcoală populară din Arad. Era înalt, avea părul şaten deschis, ochii verzi şi o privire profundă. Era sportiv. Era ideal. Nu era totuşi un băiat care să aibă toate fetele la picioare."