miercuri, 22 ianuarie 2014

Revelion în 18 ianuarie

De când mă ştiu nu mă dau în vânt după Revelion. Nici nu îmi amintesc când am fost ultima oară la o petrecere mare de Revelion. Nu vreau să fiu înţeleasă greşit, nu mă gândesc cu oroare la Revelion dar nici nu mă pregătesc în fiecare an de ceva petrecere, cu emoţii şi nerăbdare. În ultimii ani am petrecut această noapte cu prietenii, la mine, la ei. Sau la munte. Dar fără petreceri cu fast.

Weekendul trecut am profitat de cele câteva zile de concediu pe care le aveam înainte şi după weekend şi am fost la prietena mea cea mai bună. Sâmbătă seara ea a fost invitată la o petrecere organizată de şeful ei. Mai exact, Roxy lucrează la un cazino aşezat la doi paşi de vama Vărşand. Patronul e maghiar; el organizează în fiecare an în perioada asta o petrecere pentru toţi angajaţii, la restaurantul lui din Bekes. 

Aşadar, Roxy şi logodnicul ei m-au luat cu ei la petrecere. I-am cunoscut pe cei cu care lucrează prietena mea aşa că ştiam sigur că prezenţa mea acolo nu va fi nicio problemă. Organizatorii evenimentului au numit această petrecere o întârziată petrecere de Revelion. Şi sincer aşa a şi părut.

Ungurii ştiu să se distreze, e clar. Asta e prima concluzie pe care am tras-o după petrecerea asta. A doua concluzie e faptul că beau enorm. Oamenii ăstia au închinat zeci de pahare de ţuică, s-au făcut mangă cu toţii dar nici măcar unul singur n-a făcut scandal, tărăboi sau altele de acest gen. Şi a treia concluzie, mănâncă mult (şi bine).

Ceea ce m-a impresionat pe mine cel mai tare a fost momentul de la miezul nopţii (ora 01:00 a României). Înainte de miezul nopţii s-a împărţit tuturor invitaţilor confetti şi alte chestiuţe pentru petreceri. Apoi, la 01:00 patronul a ţinut un scurt discurs în maghiară, tradus de un angajat şi în română. Apoi s-au pus, pe rând, imnul Ungariei, imnul României şi imnul Bulgariei (pentru că patronul are afaceri în toate aceste trei ţări). Momentul m-a impresionat foarte mult. Şi vă spun sincer că mi-a fost ruşine că nu îmi ştiu tot imnul, ultimele strofe doar ascultându-le...

Iată că am avut parte şi de o petrecere în toată regula de Revelion, cu mâncare, băutură, dans şi oameni de seamă. Mulţumesc Roxy, multumesc oameni buni!

Un comentariu: