Nu ştiu cum a trecut
ultimul an. M-am trezit dintr-o dată că e 24 august şi mai avem exact o
lună până la nuntă. Şi-mi venea să zic "heeei, cum e posibil? Parcă mai
erau opt luni...". Nu-mi explic cum dar am rămas cumva blocată pe
perioada aia, când mai erau opt luni până la nuntă. Şi parcă toată
perioada dintre cele opt luni şi o lună până la nuntă a zburat.
Astăzi
mai sunt exact 24 de zile. Şi nu ştiu să definesc exact sentimentele
mele. Sunt emoţionată. Mi-e frică să spun "abia aştept" pentru că în
toată perioada asta de 14 luni de logodnă (mă rog, 10 luni de logodnă şi
patru luni de "căsătorie civilă") am încercat să trăiesc fiecare moment
în parte şi să mă bucur de toate pregătirile (chiar dacă am fost de
multe ori stresată şi cu nervi). Şi tocmai de asta mi-e cel mai frică,
de ceea ce am auzit de la majoritatea mireselor "atââââât de repede
trece ziua aia, o să vezi!". Nu vreau să încerc să mă gândesc oare cum o
fi cu o zi înainte, oare cum m-oi trezi în ziua aia, oare cum o fi la
coafor/machiaj, oare cum o să fie când mă îmbrac, dar când o să aud
muzica jos, dar când o să intre Andrei şi o să ne vedem, dar la
biserică, dar când ajungem la sala, dar la primul dans, dar... toată
nunta? Vreau să le trăiesc atunci în premieră şi în exclusivitate.
E
tare frumos să-ţi organizezi nunta. Cel puţin, mie mi-a plăcut foarte
tare (repet, cu stresul şi nervii de rigoare, dar puţini la număr,
comparativ cu alte cazuri). La un moment dat, când am terminat cu ceea
ce era cel mai important şi am rămas doar cu detaliile ce trebuiesc puse
la punct doar spre final, mă simţeam oarecum ciudat, aveam impresia că
nu sunt destul de implicată, că poate ar trebui să mai rezolv din treburi.
Dar chiar nu mai aveam nimic de făcut. Şi când, acum două săptămâni, a
venit vremea să alegem tot ceea ce ţine de flori, mi-am amintit cât de
frumos e!
Sunt
emoţionată tare cu gândul la toate momentele pe care le-am enumerat mai
sus şi mă gândesc cu drag la ele. Stresată? Mai puţin decât m-aş fi
aşteptat. Mă simt stresată mai mult de stresul soacrelor, stres pe care
îl preiau de la ele fără să vreau. Mi-e teamă de confirmări, mi-e teamă
de organizarea rudelor (cazare, tratare, transport, etc), mi-e teamă de
cantităţile corecte de băutură şi prăjitură, mi-e teamă de agitaţia din
ziua nunţii, de tot ce ar putea să nu meargă bine.
Dar
per total, până acum, cu 24 de zile înainte de nuntă, totul e frumooooooooos.
Suntem doi oameni fericiţi şi împliniţi şi emoţionaţi pentru tot ceea ce
urmează să trăim.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu