Voltaj-Crede

O melodie ce îmi place cu adevărat, versurile fiind absolut minunate! O melodie optimistă care îţi trezeşte cheful de viaţă, de iubire, de orice! Voltaj mă surprinde plăcut din nou, după "Vara trecută" (care de altfel nu mai îmi place...), "Crede" devine aproape o obsesie :) Am pus şi versurile pentru că îmi plac prea mult să nu apară aici. Şi am şi bold-uit versurile mele preferate!

Crede în iarba ce iese din nea
Crede-n iubirea ce nu va pleca
Crede în zâne şi uită de zmei
Crede-n dorinţe împlinite la trei
Crede că orice boboc va-nflori
Crede ca ea într-o zi-ţi va zâmbi
Crede că azi e mai bine ca ieri
Crede că viaţa-ţi va da ce îi ceri

Nu-ţi fie teamă va fi bine
Nu-ţi fie teamă crede în tine
Şi soarele te va vedea
Nu-ti fie teamă va fi bine
Nu-ţi fie teamă crede în tine
Măcar puţin ploaia va sta

Crede în glasul din inima ta
Crede şi-n ce ochii nu pot vedea
Crede că poţi fi mai bun decât rau
Crede în ochii copilului tău
Crede în soarele de după nori
Crede-n surâsul iubitei din zori
Crede în mâine nu privi înapoi
Crede în tine în mine în noi

Nu-ţi fie teamă va fi bine
Nu-ţi fie teamă crede în tine
Şi soarele te va vedea
Nu-ţi fie teamă va fi bine
Nu-ţi fie teamă crede în tine
Măcar puţin ploaia va sta

Tot ce-i frumos e chiar în faţa ta
Doar crede-n asta şi-ai să poţi vedea

Nu-ţi fie teamă va fi bine
Nu-ţi fie teamă crede în tine
şi soarele te va vedea
Nu-ţi fie teamă va fi bine
Nu-ţi fie teamă crede în tine
Măcar puţin ploaia va sta

Tot ce-i frumos e chiar în faţa ta
Doar crede-n asta şi-ai să poţi vedea

Tot ce-i frumos e chiar în faţa ta
Doar crede-n asta şi-ai să poţi vedea

Vei fii mereu undeva acolo în inima mea
Pot să mă trezesc în orice zi zâmbind
Pot să ajung oriunde-mi pun în gând
Căci fie soare fie ploi
V-am avut mereu pe voi
Iar atunci când poate tu nu vei mai ştii
Ce drum să alegi cu tine eu voi fii
Şi cu soare şi cu ploi
Anii trec dar vă avem pe voi

Pot să ma trezesc în orice zi zâmbind
Pot să ajung oriunde-mi pun în gând
Căci fie soare fie ploi
V-am avut mereu pe voi.
Iar atunci când poate tu nu vei mai stii
Ce drum să alegi cu tine eu voi fii
Şi cu soare şi cu ploi
Anii trec dar va avem pe voi.

Acum că au trecut sărbătorile nu se poate totuşi să vină primăvara? Începe să mă scoată din minţi frigul ăsta, plus că se vorbeşte despre (re)venirea zăpezii. Nu, nu mai vreau! A fost frumos cât a fost, am simţit că a fost iarnă chiar dacă nu am avut zăpadă chiar de Crăciun. Dar m-am bucurat de ea cât a fost. Acum vreau să vină căldura, să mai reducem din haine, să simţim aer parfumat de flori (hmmm... există aşa ceva la noi?). Defapt eu vara mi-o doresc dar până atunci mai trebuie să vină şi să treacă primăvara. Vreau vara înapoi! Nu vara trecută, aia nu cred că o mai vreau... Vreau vară, o vară, indiferent. O vară nouă.

Portocaliu

Deja ştie multă lume că îmi place foarte mult culoarea portocaliu. Apropo de culoarea aceasta, dintr-o nevoie urgentă, am dat zilele acestea de un Xerox de pe centru. Ceea ce mi-a atras atenţia pe loc acolo a fost abundenţa de portocaliu. Nu mi-a venit să cred! Scaune de birou portocalii, coş de gunoi portocaliu, foarfecă, perforator, capsator, calculator de birou, toate portocaliiiii! Până şi brăduţul avea podoabe portocalii. Doamne ce frumos era! Nu era deloc kitchos, era amenajat cu mult bun gust. Pornind de la locul acela mi-am adus aminte că aveam mai demult o povestioară cu un prânz... portocaliu. Arăta cam aşa: faţă de masă portocalie, supă/ciorbă cu morcovi (portocalii!), şerveţel portocaliu, suc de portocale (portocaliu!), cu pai portocaliu, o lumânare portocalie. Haha! Probabil par o obsedată aşa că mă opresc aici.

Am pus şi poza în ton cu aceste cuvinte şi ţin să precizez că poza a fost făcută (de mine) special pentru postarea aceasta :D

Uite că noul an mi-a adus şi un look nou pentru blog. Nu e grozav dar îmi place totuşi. Alte noutăţi nu mi-a adus noul an dar nu disper pentru că n-au trecut numai şapte zile, este timp destul în următoarele 358.

Stând la semafor ieri am auzit o conversaţie foarte drăguţă în spatele meu şi, pe urmă, în stânga mea. Era un bunicuţ care ţinea de mână o nepoţică cu ghiozdan, deci avea vreo 7-8 ani. Şi îi spunea bunicul cu o voce categorică să nu cumva să treacă vreodată pe roşu, să aştepte oricât până se face verde iar atunci când pâlpâie verdele de la semafor să stea pe loc. Îi explica nepoatei câte accidente se întâmplă din lipsa de atenţie şi de răbdare. Până acum toate bune şi frumoase. Numa că mai e ceva care a făcut întâmplarea aceasta să-mi atragă atenţia. În mod negativ, din păcate. Exact în timp ce bunicul se chinuia să îi explice copilului cum trebuie să procedeze corect la trecerea de pietoni (probabil nu era prima dată când o făcea dar se simţea dator să îi explice de mai multe ori), roşu fiind, erau vreo cinci oameni care treceau ca-n codru, PE ROŞU! Că vezi Doamne nu venea nicio maşină. Cum să mai priceapă ceva copila aceea de 7-8 ani când bunicul îi spune una şi ea vedea altceva? Nu spun că eu nu trec niciodată pe roşu, mai sunt şi eu grăbită şi nerăbdătoare câteodată. Dar totuşi... Există anumite reguli care nu sunt făcute degeaba. Şi ne mai mirăm că e haos în lumea asta. Ce s-ar întâmpla dacă fiecare am face numai ce am vrea şi ne-am ghida mereu după propriile reguli, fără să ne pese de cele ale oamenilor din jur?

Aşa e peste tot în viaţă, la fel ca în exemplul de mai sus. Una spunem şi alta facem. Una gândim şi altfel acţionăm. Dar avem întotdeauna o scuză, sentimentele sunt schimbătoare. Placi, iubeşti, urăşti, devii indiferent... Asta-i viaţa!

La mulți ani!!

Prima postare pe anul acesta o fac mult mai târziu decât ar trebui. Cel puțin eu îmi propuneam să scriu chiar în 1 Ianuarie, în ziua Anului Nou. Dar știți cum e, somn mai lung decât de obicei (că doar am petrecut Revelionul!), mâncare, musafiri, filme și tot felul de alte activități.

Eram cam tristă la ultima postare, mă temeam pentru Revelion. Păcat! A fost chiar frumos. Am realizat că o zi importantă se poate petrece și altfel decât cu surle și trâmbițe. Am avut alături persoanele cele mai dragi atât cât le-a permis timpul și cea mai importantă persoană pentru toată noaptea. Am dansat, am mâncat, am făcut toate cele ce se fac de Revelion (dorință la miezul nopții, șampanie, artificii, felicitări, pupături, telefoane etc etc etc). Sincer, nu mă așteptam dar m-am simțit cu adevărat bine. Asta dacă ignor (și chiar am încercat!) puținele gânduri ce mi-au scăpat prin locuri nepermise - că doar gândurile negative nu au ce căuta de Anul Nou, nu-i așa? Știam că cineva, aproape de mine, plânge și are sufletul plin de durere, știam că cineva, aproape sau departe de mine, se simte bine și se distrează. Dar m-am gândit la mine, la noaptea ce avea să aducă un an nou și n-a mai contat.

Aaaa, mai e o chestie. N-am dansat lângă niciun copac, oare o fi bai, va fugi norocul de mine anul acesta? E important totuși lângă cine dansezi? Poate că am dansat lângă cineva mai important ca un copac dintr-un mit!

Mai sunt 2 ore și 13 minute până în 2010 (wai, ce ciudat se scrie, nu cred că am mai scris anul acesta). N-am avut mari așteptări de la seara asta pentru că știam oarecum că nu va fii cine-știe-ce. În sensul că (ha!) no big party. Defapt nici măcar party. Dar nu-i stres. Chiar mă gândeam zilele astea, când eram puțin tristă că iar nu s-a arătat niciun party, că nu are niciun rost să mă necăjesc au ceva de genu'. Nu-i mai important că ești cu cineva drag și cu familia, chiar e musai să te zbengui printre zeci de persoane? Într-adevăr, mi-ar fi plăcut să fac cu prietenii ceva chefuleț, să mă aranjez și să dansez, să mă simt bine. Parcă atunci când eram mai mică aveam parte de chefuri și distracții mai mari de Revelion. Dar ce? Și anu' asta m-am aranjat, am mâncat, am dansat. Și tot Revelion se cheamă. Dar tot nu înțeleg de ce pun atât de mare preț pe noaptea asta. E într-adevăr o noapte importantă, doar trecem într-un an nou (a mai trecut unul...) dar totuși... De ce azi trebuie să fie neaparat frumos, distracție, veselie și toate cele? Eu în ultimii 3 ani am plâns de Revelion și asta nu a însemnat că am plâns tot anul respectiv. De ce oare nu prețuim momentele care chiar contează, care chiar înseamnă ceva pentru noi? De ce nu putem face noi dintr-o zi reușită un Revelion? Bine, aici mă contrazic puțin cu definiția cuvântului „Revelion” (noaptea care precedă prima zi a unui nou an; petrecerea din această noapte). Dar să zicem că nu ținem cont de definiția exactă ci de importanța majoră pe care o acordăm acesteia. Eu aș putea spune că Revelionul din anul acesta a fost parte din excursia la Sinaia, când am urcat singură (singură nu în sensul că am fost doar eu pe acolo, eu și muntele :)) ci în sensul că am urcat pe jos, cu picioarele mele, nu cu telecabina) până la Babe și Sfinx fără să mă plâng (foarte mult). Plus multe alte momente prea personale pentru a le expune aici, dar cu mare importanță sentimentală. Iar Revelionul de anul trecut a fost vizita la Viena, la Casa fluturilor (și vreau înapoi!). Momente unice, momente la care mă gândesc cu mare drag. Până la urmă poate că nu petrecerea de Anul Nou îmi amintește de un anumit an ci ceea ce am reușit să realizez în acel an. Și apropo de asta, anul 2009 n-a fost un an prea greu pentru mine. Am avut noroc de o sănătate aproape perfectă (Doamne mulțam!), de rezultate foarte bune la facultă și la lucru. Mai rău a fost la partea sentimentală, acolo a scârâit rău... Sper ca anul ce vine să completezeși partea asta dar să nu ia nici de la celelalte, să le mențină. Ar fi un an și mai bun. Deși nu mă plâng nici pentru cel ce imediat trece. Îmi pare rău doar că trece, că trece atât de repede și avem impresia că nu mai ajungem să facem tot ceea ce ne dorim, ne trezim dintr-o dată mari, intrați cu adevărat în viață. Păi da, că doar de aia-i viață, să treacă încet-încet (sau repede-repede, depinde de moment și de intensitatea lui) și să-și facă jocul. Hmmm... Nu-mi place vorba aceea, cum că viața ar fi un joc. Mie nu mi se pare deloc așa.

Mai voiam să scriu câte ceva și despre niște obiceiuri din noaptea de Anul Nou care mi-au atras mie atenția dar m-am cam întins. Scriu doar unul :P Cică să dansezi pe lângă un copac să ai noroc în noul an sau ceva de genul. Vă imaginați cum ar fi să ieșim cu toții afară la 00:00 și să căutăm fiecare copaci cărora să le dansăm?

Un AN NOU cu toate cele bune, cu putere de a trece peste cele rele, cu „Revelioane” multe și frumoase și cu mulți fluturi în stomac!

Te-am pierdut pe undeva

Iaca-s gata şi Sărbătorile. Azi e a treia zi de Crăciun şi nu prea se mai simte. Dar vine repede-repede Revelionul şi eu de el mă tem. Şi nici nu-l aştept. Dar Crăciunul a fost frumos, nu a fost ca-n vis dar măcar l-am simţit. A lipsit zăpada, au lipsit colindătorii... Dar a venit Moooooşu' (tare cuminte am fost anu' ăsta, se pare!), a existat căldura aceea de Crăciun şi sunt mulţumită.

Altceva voiam eu să spun. Am auzit în ziua de Crăciun o melodie frumoasă dar care are un vers ce mi-a provocat o uşoară strâmbătură din nas. Zice aşa domnul Marcel Pavel, căci despre el e vorba: "Nu te mai am, te-am pierdut pe undeva". Mie versul acesta îmi inspiră un el şi o ea, la plimbare, de mână, pe o alee, dragoste mare, atmosferă. Şi la un moment dat el se trezeşte singur, nu mai ţine pe nimeni de mână. Vede în jurul lui multă lume, agitaţie, însă nu şi pe ea. A pierdut-o. "Te-am pierdut pe undeva"... Era lângă el, nu a băgat de seamă, cândva, târziu a realizat că defapt, opa! iubita nu mai e, a lăsat-o "pe undeva". Interes zero. Urât!