Te-am pierdut pe undeva

Iaca-s gata şi Sărbătorile. Azi e a treia zi de Crăciun şi nu prea se mai simte. Dar vine repede-repede Revelionul şi eu de el mă tem. Şi nici nu-l aştept. Dar Crăciunul a fost frumos, nu a fost ca-n vis dar măcar l-am simţit. A lipsit zăpada, au lipsit colindătorii... Dar a venit Moooooşu' (tare cuminte am fost anu' ăsta, se pare!), a existat căldura aceea de Crăciun şi sunt mulţumită.

Altceva voiam eu să spun. Am auzit în ziua de Crăciun o melodie frumoasă dar care are un vers ce mi-a provocat o uşoară strâmbătură din nas. Zice aşa domnul Marcel Pavel, căci despre el e vorba: "Nu te mai am, te-am pierdut pe undeva". Mie versul acesta îmi inspiră un el şi o ea, la plimbare, de mână, pe o alee, dragoste mare, atmosferă. Şi la un moment dat el se trezeşte singur, nu mai ţine pe nimeni de mână. Vede în jurul lui multă lume, agitaţie, însă nu şi pe ea. A pierdut-o. "Te-am pierdut pe undeva"... Era lângă el, nu a băgat de seamă, cândva, târziu a realizat că defapt, opa! iubita nu mai e, a lăsat-o "pe undeva". Interes zero. Urât!