10 000 de vise interpretate

La mulți ani!

N-am să ”bag” o postare de-aia magică și nostalgică cu sfârșitul anului, cu noaptea de Revelion, cu noul an, cu planuri, dorințe și alte cele. Tocmai pentru că îs prea multe și unele cam la fel în fiecare an. Și, recunosc, poate și puțin pentru că eu mi-am început cam prost anul (2013 :>).

Voi vorbi despre mega-cartea care m-a cucerit cu totul. Înainte de Crăciun am fost la bibliotecă să îmi iau și eu în sfârșit niște cărți pentru proiectele de la master (care, apropo, mă cam strâng cu ușa) și am dat (am vrut să spun ”întâmplător” dar poate că n-a fost chiar atât de întâmplător) peste o cartea care m-a făcut să uit orice alt titlu mai aveam nevoie pentru proiect. Luasem două cărți, mai aveam voie să iau una, proiectul s-a putut face și cu două cărți (plus altele pe care le aveam acasă)... ce mai? Am luat-o și acuma nu mai îmi vine să o dau. Dar o voi duce înapoi liniștită pentru că nu mă pot abține și mi-o comand de pe net.

Așadar, cartea se numește ”10 000 de vise interpretate” și e scrisă de Pamela Ball. Habar n-am cine e tanti asta dar nici nu contează prea tare. Ideea e că a creat o carte în care explică, după o introducere relativ scurtă, 10 000 de posibile vise. De când am luat-o, cam în fiecare dimineață primul lucru pe care îl fac e să trec în revistă ce am visat și să caut ce înseamnă.

Nu știu cine și cât crede din vise (deși cam toată lumea știe că ele au treabă cu subconștientul). Mie însă îmi place mult acest subiect și vreau să știu cât mai multe despre el. Am avut mereu o chestie cu visele, în sensul că mi se întâmplă destul de des să visez chestii care să aibă loc mai devreme sau mai târziu într-un mod sau altul. Plus că mi-a plăcut întotdeauna să interpretez ce visez, să fac legături.

Unele explicații sunt banale, altele chiar ciudate dar pe bune că unele sunt fenomenale. Adică chiar se potrivesc cu ceea ce trăiești/simți. Trebuie doar să te gândești puțin și să faci legături între ceea ce ai visat și ceea ce trăiești sau ai în suflet.

Acum am ce ”săpa” de fiecare dată când visez ceva ce mi se pare mai ieșit din comun și îmi place de numa! Abia aștept să o comand, să o primesc și să o răsfoiesc de fiecare dată când am nevoie! Yaaaay!

Atunci vs. acum

Sunt o grămadă de chestii pe care sunt sigură că le făceam cu toţii în preajma sărbătorilor de iarnă în trecut. În copilărie percepeam altfel Crăciunul şi tot ce implică el, parcă era mai frumos. Când am crescut şi am înţeles cam cum merg lucrurile, a devenit puţin mai nostalgic şi mai... nu ştiu cum să numesc sentimentul. Însă, oricum ar fi, Crăciunul tot Crăciun rămâne, tot cea mai frumoasă sărbătoare din an e. Indiferent de situaţie, pentru mine Crăciunul înseamnă familie, căldură, credinţă, brad, colinde, mâncare, Moş... Anul ăsta nu stau foarte bine cu psihicul (să nu mă înţelegeţi greşit :)) nu e vorba despre ceva dereglări la mansardă ci câteva vizite ale cuvântului cu "D" [epresie] ). Dar asta nu înseamnă că nu mă bucur de sărbători, că nu încerc să intru în spirit.

Revenind la ceea ce spuneam la început, mă gândeam aseară ce făceam când eram mai mică de sărbători, diferit de acum. În primul rând, anul acesta a fost primul în care nu am pus luminiţe în geam de/după 6 decembrie. Habar n-am de ce, am tot amânat. Apoi, având în vedere că azi merg cu tati să caut brad, mi-am dat seama că atunci când eram mai mici aveam brad mai mare iar acum, când am crescut, e mai mic ;)) Invers proporţional, nu?

Dacă tot sunt la capitolul brad, îmi amintesc cum puneam bucăţele de vată în brad pentru a simula zăpada. Oare câţi ani sunt de când nu mai fac treaba asta? Şi mai aveam şi nişte suporturi cu lumânărele mici şi drăguţe pe care le agăţam de brad şi pe care NU le aprindeam că riscam să aprindem tot bradu :)) Trebuie să fie pe undeva dar nu ştiu pe unde. De asemenea, - o chestie care mă distrează acum - aveam obiceiul să punem sub brad toate dulciurile pe care le achiziţionam în perioada de sărbători, stăteau toate etalate acolo şi ne făceau cu ochiul.

Să nu mai vorbesc de faptul că mergeam cu colinda, cât de mult îmi plăcea! Acum nu mai vin copiii cu colinda şi dacă totuşi vin, nu mai colindă ca altădată. Izbucnesc în râs, greşesc, se uită pe pereţi... Trist, pe bune!

O altă chestie schimbată ţine de Moş Crăciun. Când eram mici Moşul era centrat 100% asupra noastră, a surorii mele şi a mea. Mami şi tati primeau din când în când câte un praf de copt, sare de lămâie, etc (sister, mai ţii minteeee?). Ei bine, acum bucuria cea mare e când ai noştri desfac darurile de la Moş. Acum ne luăm noi ce vrem, să fie din partea lor, pentru că noi ştim cel mai bine ce vrem iar ei au parte de surprize. Tare-mi place!

Sunt sigură că mai există o grămadă de alte chestii care s-au schimbat de-a lungul anilor dar nu mai îmi amintesc acum. Pe undeva mi se pare normal, doar lucrurile se schimbă, mai ales acum, când totul e modern şi atât de tehnic.

În orice caz, îmi doresc un Crăciun liniştit, fără gânduri negative. La fel vă doresc şi vouă, să vă bucuraţi de Sărbători şi să vă aducă Moşul tot ce vă doriţi!

CU FLUTURI: Bijuterii

Am aşteptat cu mareeee drag şi interes postarea asta a lunii decembrie. Pentru că e luna cadourilor şi pentru că ne plac atât de mult... iată cele mai frumoase, superbe, minunate (şi cum mai vreţi voi) bijuterii cu fluturi, desigur. Aur, argint, pietre, inele, brăţări, lanţuri, simple, complicate, finuţe, vesele... O nebunieeee! Mi-aş dori să îmi aducă Moşul măcar una dintre ele ;))

Nebunia lunii decembrie

În ultimele zile a fost invadat Facebook-ul cu mesaje/poze cu decembrie, cu "I love December" sau "December-my favourite month" sau "PS: Tomorrow is December" sau alte zeci de variante. Ei bine, eu nu sunt atât de încântată. Din contră, pe mine mă sperie. În primul rând pentru că realizez că trece atâââââât de repede timpul şi deja vin Sărbătorile. Parcă nu demult era vară şi eram la mare, sau era mai cald, sau... alte cele. Şi acuma aflu că săptămâna viitoare va ninge şi toată lumea e atât de încântată şi intrată în spiritul Sărbătorilor. 

Până îmi vine şi mie pofta de ninsoare, Moş Nicolae, brad, Moş Crăciun şi tot tacâmul, nu pot decât să vă las un pasaj din cartea pe care tocmai am început-o:

"În clipa de faţă, de la fereastra mea care dă către mare, văd trei specii diferite de pescăruşi, rândunele, un cormoran şi o puzderie de fluturi dând târcoale florilor care cresc, în mod miraculos, pe rocile mele galbene..." 

                                        (Marea, marea-Iris Murdoch)

Fetele cântă. Băieţii cântă. Dar despre ce?

Să ne înţelegem de la început. Toată lumea cântă despre dragoste. Sentimentul ăsta loveşte pe oricine şi n-ai cum să nu cânţi despre el. Asta prinde cel mai bine, toată lumea are nevoie de dragoste, de cântece de şi despre dragoste.

Eu vreau să mă refer acum la altceva. La faptul că tot mai multe melodii apar în ultima vreme în care femeile sunt făcute în fel şi chip. Şi bineînţeles că melodiile astea sunt cântate de băieţi, doar n-or cânta fetele de rău despre ele. Să vă dau câteva exemple: Maximilian-Sophie, Maximilan-Domnişoare, penibilitatea aceea cu "Bini di tăt", chiar şi Sunrise Inc-Toate femeile pleacă. Mai sunt o grămadă, n-are rost să le înşir aici. 

Sincer, nu pot să înţeleg motivul pentru care femeile sunt judecate în felul acesta. Oi fi eu feministă convinsă dar... Sunt conştientă că există fel de fel de femei (la fel cum există şi fel de fel de bărbaţi), chiar şi femei de genul celor despre care cântă bărbaţii ăştia. Dar chiar trebuie să generalizăm atât şi să exagerăm atât? Mai şi pui cuvântul "toate" şi ai rezolvat-o cu totul. 

Eu nu ştiu nicio melodie în care vreo fată să înjosească atât bărbaţii. Cel puţin nu-mi trece acum niciuna prin cap, probabil că există. Problema e că poate există una-două, în timp ce la bărbaţi a devenit o modă. Cei care cântă asemenea piese sunt fericiţi că au găsit un mod de a-şi vărsa frustrările iar cei care le ascultă se simt fericiţi, puternici şi împliniţi să sunt susţinuţi şi au ce fredona pentru a enerva fetele. Mie mi se pare josnic...

Fetele cântă despre dragoste, despre cât de fericite le fac bărbaţii iubiţi, în cel mai rău caz despre cât de mult le-au făcut să sufere bărbaţii iubiţi. Nu spun că bărbaţii nu cântă despre aşa ceva dar subliniez faptul că există un raport vizibil, în defavoarea femeilor. Trist...

Dacă aş fii pentru o zi...

... nu preşedinte, că nu vreau să fiu nici măcar pentru o zi. Vedetă, dacă aş fii pentru o zi vedetă. Pornind de la videoclipul lui Alex Mica la piesa "Breathe", mi-am pus o întrebare. Mai pe larg, puştiul a ales ca rol principal, rol de iubită, în videoclipul său să fie Adelina Pestriţu. Şi mă gândeam eu aşa cum o admiră el pe Pestriţa şi a avut acum ocazia să fie aproape de ea, în calitate de iubit, chiar dacă doar pentru câteva minute, cât durează piesa care chiar e faină.

Şi m-am mai gândit eu cum ajung să ţi se îndeplinească astfel de dorinţe când eşti vedetă. Şi pe cine aş alege eu dacă ar fi să fac un videoclip. În primă fază ideea mi s-a părut super, credeam că n-o să mă mai opresc din enumerat nume. Dar pe când să aplic asta... pauză. 

Hai, un nume. Un tip frumuşel (de pică), un tip care mi-a plăcut dintotdeauna şi de care pot să profit acum (nu în sensul negativ, logic). Hmmm...

Îmi place tare de Cornel de la Vunk, mi se pare un bărbat foarte frumos, nu păpuşel ci bărbat-bărbat. Dar el e deja cântăreţ, ce să fac cu un cântăreţ în videoclipul meu de cântăreaţă? La fel şi cu Velea sau cu Dony (aş mai fi vrut să adaug dar pe bune că acum nu-mi vine în minte niciunul, sigur îmi vor veni după ce am salvat şi publicat tot).

Mulţumesc, mulţumesc! Şi eu te pup! :))

După ce m-am tot gândit eu aşa, mi-a venit o idee. Cristi Chivu! Când eram mică îmi plăcea rău de tipu' ăsta, tot le ziceam alor mei că el va fi ginerele lor. Pff, ambiţioasă de mică! Şi dacă tot mi-a plăcut mie aşa de tare de el, hai să-l iau în videoclip. Deşi acum nu mai îmi place de el şi mai e şi însurat şi are doi copii. Dar nah, se sacrifică pentru un videoclip, o reclamă, poate şi-un bănuţ pe acolo. Şi-aş regiza ceva de genul că el e tipul ăla mare şi tare, pe care îl vor toate şi ghici cine l-ar cuceri? :>:>:>

Bine, dacă tot sunt la capitolul ăsta, nu pot să nu adaug încă ceva. Dacă aş fii pentru o zi vedetă aş alege să cânt o melodie cu Mohombi şi să filmăm şi videoclipul :> Nu cred că ar refuza pentru că lui îi place în România. Şi, BINEÎNŢELES, melodia şi videoclipul ar fi muuuuuult mai bune decât colaborarea lui cu Celia!

CU FLUTURI: machiaj

Am trecut prin cam toate subiectele de interes feminin cu noua rubrică (de câteva luni e tot nouă) şi am ajuns la machiaje fluturistice. Luna următoare va fi preferata mea din acest punct de vedere, abia aştept, am pregătit ceva frumos. Până atunci, vă las cu fluturi pe la ochi (şi prin stomac, pe unde e cazul) :)

Preferatul meu! Şi eu vreeeeau!

Ăsta nu pare foarte real, pare făcut pe calculator dar ideea de bază e faină