Nu ştiam că îmi plac poeziile...

Nu ţi-au plâns?
Radu Herjeu

Nu ţi-au plâns
Niciodată picioarele
Călcând pe frunze?

Nu ţi-au plâns
Niciodată ochii
Privind ploaia?

Nu ţi-a plâns
Niciodată mâna
Rupând un trandafir?

Nu ţi-a plâns
Niciodată sufletul
Strivind o clipă?



S-ar fi
Radu Herjeu

S-ar fi scurs o lacrimă
Pe obrazul zeiţei copacilor,
Ceasul frunzelor ar fi luat-o razna,
S-ar fi ascuns în spatele ierbii
Soarele, în fuga sa de asfinţit,
S-ar fi uscat pământul
În încercarea de a naşte munţi,
S-ar fi întristat paznicii luminii,
Te-aş fi urât, plângând...

Când tu n-ai fost...



Am rămas dator
Radu Herjeu

Am rămas dator cuiva
Cu un sentiment.
Ştiu că trebuia să fie puternic,
În stare să lege cerul de pământ,
Să scoată diamantul din gemă,
Să spargă aerul
Prin care ne priveam,
Incapabili să ne atingem mâinile.
Ştiu că am rămas dator
Cu un sentiment,
Dar nu mai ştiu cui.