Şi aşa sunt pornită astăzi împotriva oamenilor care o iau [tot mai] razna, am să scriu acum ce mă enervează. Nu scriam lucrul ăsta dacă nu mă călca pe nervi astăzi o întâmplare. Te întreabă lumea în tramvai "e liber?" sau "e ocupat?" chiar dacă locul de lângă tine e liber. Păi dacă nu stă nimeni acolo, cum să fie ocupat sau să nu fie liber? "Nu, prietenul meu imaginar e aşezat pe scaunul de lângă mine", poti răspunde. Mi s-a întâmplat să mă întrebe dacă e ocupat iar eu am răspuns foarte convinsă "daa!" pentru că înţelesesem că mă întreabă dacă e liber. Şi a rămas omul uitându-se la mine, eu la el, până la urmă ne-am înţeles. Astăzi, mă întreabă una "pot să stau aici, e liber?". După ce am răspuns (daaa, normaaal!) mi-a mulţumit. Dacă e liber locul, de ce n-ai sta jos? Îmi venea să îi spun "încearcă să vezi dacă poţi!" dar nu aveam dispoziţia necesară, plus că nu sunt genul. Dacă nu e nimeni prin preajma scaunului stai în picioare pentru că n-ai pe cine întreba dacă te poţi aşeza? E liber scaunul stai jos, e ocupat stai în picioare. Simplu!