Ale noastre vorbe dulci

De câteva nopţi am insomnie. Nu ştiu de ce. Şi, cum s-au cam epuizat subiectele la care să mă gândesc şi pe care să le analizez, am ajuns prin fel de fel de conexiuni la o chestie ce mi-a pus semne de întrebare. Mă gândeam la faptul că avem o mulţime de vorbe cu înţeles ciudat. De exemplu, mă gândeam la formula de salut "Bună", de unde "Bună dimineaţa", "Bună ziua", "Bună seara". Cuvântul aceste este un adjectiv, mamă bună, mâncare bună, maşină bună. Dar să te întâlneşti cu cineva pe stradă şi să îi spui "Bună"? Poate că ziua mea nu e bună şi atunci n-are niciun sens faptul că salut respectiva persoană cu această formulă. Ce-ar fi să spunem "Original!", sau "Cordial!"? Sunt tot adjective. Poate m-am trezit într-o dimineaţă după o noapte de insomnie parţială, m-am chinuit, am avut şi un coşmar. Şi mă întâlnesc pe stradă cu cineva şi îi spun pe un ton lipsit de politeţe "Bună dimineaţa", cu jumate de gură. Ce sens mai are acel "bună"? Că defapt dimineaţa nu e bună, rezultă clar din tonul cu care am rostit acel salut. "La revedere", da, are sens. Îţi doreşti să te revezi cu persoana respectivă. Dar "ceau"? Oare de unde o veni?

Avem şi tot felul de expresii care apar cine ştie de pe unde. Azi noapte mă gândeam la "a închide telefonul în nas". Dar ce legătură are nasul cu telefonul? "A închide telefonul în ureche" ar fi mai potrivit deşi sună urât. Sau mă mai gândeam la formulele de genul "Ce Dumnezeu (e aici/faci/se aude etc)?"; şi mai e şi varianta cu "Ce dracu'?".

Tot referitor la acest subiect, am o colecţie întreagă de cuvinte ce îmi par extrem de ciudate, sună foarte comic la rostire: păun, biscuiţi, pistrui, cârcel [ =)) ], buric (cordon ombilical, ahahaha), rinocer, calibru, cocor, pai... Nu mai îmi vin acum dar sunt sigură că mai sunt o grămaaaadă.