... iar e sâmbătă! Vinerea a trecut deja şi am petrecut-o exact ca lunea, pe când scriam despre trecerea timpului. Am început şi am încheiat săptămâna (mă rog, duminica încheie săptămâna dar cele două zile de weekend nu le pun 
pentru că atunci sunt plină de activităţi) exact la fel: am lenevit. Iar marţi, miercuri şi joi am tot umblat, am primit vizitele promise, am mai făcut una-alta prin casă şi a trecut timpul. Repede, logic. Şi uite că e gata şi vacanţa, mult a mai ţinut, ce să spun! Am încheiat-o cu aflarea rezultatului unui examen, un şoculeţ :)) Dar nu mă stresez mai mult decât e necesar pentru nu are absolut niciun rost, bine că nu l-am picat. Încep semestrul doi, orarul pare acceptabil, chef de cursuri încă nu am dar vine pe parcurs. Lucrul merge şi nu merge, săptămâna asta am declarat că-mi urăsc locul de muncă, cu exagerările de rigoare, normal. Defapt îmi place, mai ales zilele de salariu ;)) Dar copila începe să mă scoată din minţi şi, de la un timp, îmi tot promit că atunci când voi avea copii voi face tot ce îmi stă în puteri să le ofer o educaţie ca lumea. Nimic nu cred că e mai greu decât să creşti un copil, propriul copil, să-l faci om fără să-ţi reproşeze mai târziu că i-ai dat prea mult sau prea puţin. Dar... până să ajung să-mi educ eu copiii mai e cale lungă, mai tre să mă educ eu pe ici colo :))
pentru că atunci sunt plină de activităţi) exact la fel: am lenevit. Iar marţi, miercuri şi joi am tot umblat, am primit vizitele promise, am mai făcut una-alta prin casă şi a trecut timpul. Repede, logic. Şi uite că e gata şi vacanţa, mult a mai ţinut, ce să spun! Am încheiat-o cu aflarea rezultatului unui examen, un şoculeţ :)) Dar nu mă stresez mai mult decât e necesar pentru nu are absolut niciun rost, bine că nu l-am picat. Încep semestrul doi, orarul pare acceptabil, chef de cursuri încă nu am dar vine pe parcurs. Lucrul merge şi nu merge, săptămâna asta am declarat că-mi urăsc locul de muncă, cu exagerările de rigoare, normal. Defapt îmi place, mai ales zilele de salariu ;)) Dar copila începe să mă scoată din minţi şi, de la un timp, îmi tot promit că atunci când voi avea copii voi face tot ce îmi stă în puteri să le ofer o educaţie ca lumea. Nimic nu cred că e mai greu decât să creşti un copil, propriul copil, să-l faci om fără să-ţi reproşeze mai târziu că i-ai dat prea mult sau prea puţin. Dar... până să ajung să-mi educ eu copiii mai e cale lungă, mai tre să mă educ eu pe ici colo :))
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu