Iar timpul...

Azi dimineaţă m-am trezit cu un sentiment ciudat de "iar vine imediat vinerea...". Nu s-au scurs multe clipe până să realizez că defapt e luni, DOAR luni, că mai sunt patru zile până vineri. Dar totuşi, timpul trece prea repede. Lunea, în general, e o zi lungă, de obicei lumea e în alertă pentru că începe o nouă săptămână dar rămâne cu puţină stare de lene din weekend. Nu ştiu ce mă făceam dacă aveam astăzi ceva de făcut. Nici măcar o vizită nu am vrut să am azi. Pentru că săptămâna asta e una a vizitelor, aşa s-a nimerit. Poate pentru că e vacanţă, avem timp de stat la poveşti. Aşa că zilele de marţi şi miercuri trec repede, cu vorbe, revederi (voi revedea o prietenă, după mult timp). Va trebui să întorc şi eu una dintre vizite, aşa am stabilit. Se face joi şi pot să spun liniştită "pfff, mâine iar e vineri...". Şi vine ziua de vineri iar eu îmi amintesc faptul că mai ieri era luni şi aveam impresia că timpul trece prea repede. Şi mi se confirmă acest lucru.

Ieri am avut un alt mini-şoc, mi se spusese că azi începe postul Paştelui. Nu mi-a venit să cred că deja începe, că afară e zăpadă şi noi ne pregătim de Paşte. Bine, mai e ceva până atunci dar totuşi, primul semn s-a dat. Imediat trece şi iarna, primăvara şi mă trezesc în toiul verii şi fac 21 de ani. Heeey, unde vă grăbiţi? Eu nu vreau 21 de ani, defapt nu voiam nici 20. Adevărul e că îmi doresc mai mult ca orice să fie vară dar... Mă rog, ideea e că timpul trece mai repede decât ne dorim noi şi nu avem timp niciodată să facem tot ce ne propunem sau tot ce ne trece prin cap. Acum, de exemplu, e ora 14 şi nici nu vreau să mă gândesc ce repede vor trece orele până la 17, când merg la lucru. Brrrr!