Hati!

Încă sunt în stare de şoc. Am văzut în seara asta unul dintre cele mai frumoase filme. (defapt am mai văzut un film azi dar acela m-a dezamăgit, poate aveam eu aşteptări prea mari dar voi rezerva o postare separată pentru acel film) Eu plâng uşor la filme, sunt extra-sensibilă, însă filmul acesta este atât de impresionant încât nu cred că există fiinţă care să nu plângă la el. M-a impresionat cu atât mai mult cu cât povestea este una reală, ar fi fost păcat să nu se facă film după o asemenea poveste. Să nu mai lungesc, filmul se numeşte Hatiko: a dog's story. N-am să mă pun să povestesc acum filmul, n-are niciun sens, spun doar că e o poveste despre ataşamentul unui câine faţă de stăpânul său, loialitatea ce depăşeşte chiar şi moartea. Trebuie să recunosc faptul că după jumătate de oră mi-am zis că deja devine plictisitor pentru că se întâmplă cam aceleaşi lucruri şi trebuie musai să se întâmple ceva. Am regretat că am spus acele vorbe pentru că de pe atunci au început momentele triste şi marcante. Vă recomand filmul, uitaţi-vă la el cu cea mai mare încredere, chiar merită. Aveţi grijă să nu fiţi prea deprimaţi când îl vizionaţi, s-ar putea să puneţi capac ;)) Vă doresc vizionare plăcută acelora care aţi fost curioşi! Şi, cei care aveţi căţel, îmbrăţişaţi-l tare, tare -eu nu am, din păcate!