Surpriză, surpriză!

Ieri, din întâmplare, am dat peste blogul unei fetiţe de nouă ani, din Bucureşti. O scumpete inteligentă cum n-am mai văzut! A primit şi ceva premiu pentru cel mai tânăr blogger, cântă într-un grup de copii, scrie poezii şi poveşti extraordinare. M-a impresionat copila asta, serios. În una din postările ei puştioaica povestea cum, nu cu mult timp în urmă, a avut parte de o surpriză extrem de plăcută din partea părinţilor ei: ştia că vor merge prin Cluj, să viziteze oraşul dar s-a trezit la aeroport unde mămica ei a anunţat-o că vor merge la Paris. Asta da surpriză! Pornind de aici mi-am amintit că am avut şi eu parte de o surpriză de genul acesta, acum câţiva ani. Era de ziua mea, nu mai ştiu exact câţi ani împlinisem, 16 dacă nu mă înşel. Părinţii mei şi sora mea s-au afişat în faţa mea şi mi-au dat o cutie frumos împachetată, cadou de ziua mea. Am desfăcut cutia în care se afla o altă cutie, în aceea altă cutie şi tot aşa. Iniţial am crezut că îmi fac o glumă dar la sfârşit am descoperit că nu e aşa. Am tot desfăcut pe cutii până am ajuns la ultima, în care se afla un bileţel pe care scria: "Anda, fă-ţi bagajele pentru că... (aici era trecută ziua, nu mai ţin minte ce zi urma să fie) plecăm la MAREEE!". Nu mi-a venit să cred! Cu un an în urmă nu fusesem la mare şi deja îmi era dor (ce dor mi-e şi acum, n-am mai fost de ceva vreme...) aşa că surpriza a avut exact efectul dorit. Nu îmi venea să cred cum au putut organiza totul şi să se abţină să nu-mi spună nimic până în ultimul moment. Deşi îmi amintesc o fază, înainte cu vreo săptămână să-mi dea vestea, ai mei fuseseră la cumpărături, tati îşi luase o pereche de papuci de plajă şi nu prea înţelegeam cum de. Iar mama (cine a moştenit-o oare?) s-a scăpat şi a zis "Păi are nevoie, tati cu ce merge la plajă?". Dar eu nu m-am prins, credeam că se glumea aşa că mami a ieşit basma curată. Aşadar, a doua zi după petrecerea de ziua mea aveam bagajele făcute şi plecam la mare. Nu pot să explic senzaţia din acel moment, bucuria şi încântarea. N-am fost eu anunţată că plec chiar la Paris dar, dacă aduce bucurie, tot surpriză e şi asta e cel mai important. Ador ideea de a pleca undeva (chiar şi undeva în apropiere, câteva zile, chiar şi una, îmi place să fac bagaje -deşi recunosc cinstit că nu mă descurc fără sora mea iubită-, să mă pregătesc de plecare şi, cel mai important, să mă văd plecată. Dar să nu ştiu nimic de plecare decât înainte cu 24 sau 48 de ore e şi mai şi! Să n-am prea mult timp la dispoziţie să visez şi să-mi fac planuri (sunt expertă în domeniu!) ci să las toată imaginaţia să se desfăşoare chiar la faţa locului. Superb!

Voaim să pun o poză cu mine de la mare, tot de ziua mea doar că acum muuuulţi ani, poză făcută fără să ştiu, am văzut-o doar la întoarcere, după ce am developat filmul. Dar trebuie scanată iar scanerul meu nu funcţionează dintr-un mister total. Aşa că pun totuşi o poză cu staţiunea mea preferată: EFORIE SUD.