Ştiam de mult timp de filmul ăsta dar n-am apucat să-l văd. Până aseară. Şi azi dimineaţă, că n-am apucat să-l văd tot. Şi mi-a plăăăăăcuuut! Slumdog Millionaire. Muzică superbă -ştiam de ea de la Dansez pentru tine. Ţin să spun că am aşteptat tot filmul melodia "Jai ho" şi începusesm să mă panichez, oare chiar nu apare? Dar la sfârşit mi s-a îndeplinit dorinţa, cât a mai trebuit să aştept! Mi-au plăcut puradeii aceia, tare drăgălaşi mai erau deşi... vai de 
viaţa lor. Nu am putut să cred că se va întâmpla faza aceea din... toaletă :)) Dar până la urmă e o poveste de viaţă foarte impresionantă (cum să primească doar întrebări ce se leagă de propria viaţă?!) şi o poveste de iubire minunată! Mi-a plăcut sărutul final, singurul defapt.
Apropo de asta, am văzut sâmbăta trecută un film ce m-a marcat. Nu ştiu ce m-a apucat cu filmele în ultima vreme ;)) Deci, filmul de care ziceam se numeşte "Pianistul" şi este absolut... Nici nu ştiu cum să-l numesc. Ţi se face sufletul cât un purice două ore şi ceva, cât ţine filmul. Nu a fost nici momentul potrivit pentru a viziona acel film, era în seara Învierii, prea multă sensibilitate. Una dintre secvenţe m-a marcat total şi nu-mi pot scoate din cap imaginea aceea. Pentru cine ştie filmul, e faza cu carameaua. Pentru cine nu ştie, pe scurt, e vorba despre una dintre sutele de familii de evrei, mamă, tată şi patru copii -mari deja. Sunt evacuaţi, loviţi, rămaşi pe drumuri la fel ca toate celelalte familii. La un moment dat tatăl cumpără o caramea şi o împarte în şase. Aşadar, fiecare membru al familiei primeşte câte o bucăţică de caramea, mică, mică de tot. La faza asta nu am mai putut să mă abţin şi am început să plâng. Mă gândeam cât de multe s-au schimbat de-a lungul timpului, mă gândeam la carameaua aceea ce trebuia să sature şase guri, mă gândeam la inima tatălui, la gestul lui, la durerea lui... Şi mă mai gândeam la faptul că eu, cu două zile în urmă, cumpărasem un avocado (pentru că nu mai mâncasem niciodată şi eram curioasă) şi făcusem nazuri că nu-mi place deloc. Pfff...
viaţa lor. Nu am putut să cred că se va întâmpla faza aceea din... toaletă :)) Dar până la urmă e o poveste de viaţă foarte impresionantă (cum să primească doar întrebări ce se leagă de propria viaţă?!) şi o poveste de iubire minunată! Mi-a plăcut sărutul final, singurul defapt.Apropo de asta, am văzut sâmbăta trecută un film ce m-a marcat. Nu ştiu ce m-a apucat cu filmele în ultima vreme ;)) Deci, filmul de care ziceam se numeşte "Pianistul" şi este absolut... Nici nu ştiu cum să-l numesc. Ţi se face sufletul cât un purice două ore şi ceva, cât ţine filmul. Nu a fost nici momentul potrivit pentru a viziona acel film, era în seara Învierii, prea multă sensibilitate. Una dintre secvenţe m-a marcat total şi nu-mi pot scoate din cap imaginea aceea. Pentru cine ştie filmul, e faza cu carameaua. Pentru cine nu ştie, pe scurt, e vorba despre una dintre sutele de familii de evrei, mamă, tată şi patru copii -mari deja. Sunt evacuaţi, loviţi, rămaşi pe drumuri la fel ca toate celelalte familii. La un moment dat tatăl cumpără o caramea şi o împarte în şase. Aşadar, fiecare membru al familiei primeşte câte o bucăţică de caramea, mică, mică de tot. La faza asta nu am mai putut să mă abţin şi am început să plâng. Mă gândeam cât de multe s-au schimbat de-a lungul timpului, mă gândeam la carameaua aceea ce trebuia să sature şase guri, mă gândeam la inima tatălui, la gestul lui, la durerea lui... Şi mă mai gândeam la faptul că eu, cu două zile în urmă, cumpărasem un avocado (pentru că nu mai mâncasem niciodată şi eram curioasă) şi făcusem nazuri că nu-mi place deloc. Pfff...
Intr`adevar sunt 2 filme minunate,pline de incarcatura emotionala pe care le am vazut si eu.Pianistul nu ar fi avut acelasi farmec fara Adrian Brody (parerea mea:D)si desi l`am vazut acum vreo 3 ani,l`as revedea oricand cu aceiasi placere.Slumdog millionaire a fost super!Si apropo de filme,am vazut si eu Hachiko si am tras un plans de n `are rost:)) (multumesc de recomandare) te pupacesc dear!!!
RăspundețiȘtergere