Cele două Roxănici ale mele

Pe una o cunosc de când mă ştiu (la propriu) iar pe cealaltă o cunosc din clasa a IX-a (deci de aproape şase ani). Ambele sunt minunate, prietenele mele cele mai bune.

Roxy nr.1 e sora mea, creţuca mea (mai nou şi roşcată). Se ştie deja de mult că noi avem o relaţie perfectă, că ne iubim enorm şi ne certăm foarte rar. Serios ne-am certat doar de vreo 3 ori (cu supărare mare şi tot ce mai implică o ceartă). De bătut nu ne-am bătut niciodată, nici măcar când eram mici. Doar eu îi mai scăpam câte una din greşeală, da' alea nu se pun ;)) S-a întâmplat şi în cazul nostru să ne îndrăgostim de acelaşi băiat, demult, demult, demult dar eram prea mici să iasă ceva serios din asta. E serioasă, matură, sensibilă şi puternică în acelaşi timp, ambiţioasă şi dă sfaturi foarte bune (de multe ori mi-e mai uşor să fac un lucru după ce am vorbit mai întâi cu ea). Pot vorbi orice cu ea (nu degeaba-i psiholog), o pot asculta mereu, putem vorbi oricât de mult că tot nu epuizăm subiectele. Nu pot sta supărată pe ea mult timp. Am trăit cu ea cele mai nebunatice momente, clipe de emoţie, supărări, dureri, decepţii, bucurii... O iubesc foarte mult şi vreau ca relaţia noastră să rămână mereu atât de strânsă, indiferent unde vom fi!

Roxy nr.2 e fosta mea celogă de liceu, ne înţelegem bine chiar din clasa a IX-a (chiar dacă ea stătea într-un capăt al clasei şi eu în celălalt). Dintre toţi colegii, ea e singura care mi-a fost prietenă atât de apropiată încă de la început şi până acum. Mai am prietene din liceu cu care vorbesc încă şi cu care mă înţeleg bine dar ea mi-e cea mai aproape de suflet. Roxy e blonduţă şi are păr luuuuuung. E o zăpăcită şi o sensibilă care ar putea să asculte ore în şir văicărelile mele fără să-mi spună să tac. Defapt, prin clasa a X şi a XI-a mă răzbunam pe ea pentru problemele mele sentimentale şi ea nu zicea niciodată nimic deşi meritam. Şi mai primesc de la ea tot felul de chestii cu fluturaşi (cel mai nou e un ceas) :D

Luate la un loc sunt şi mai şi! Ador să stau între ele, înconjurată de Roxănici! Râdem foarte mult când suntem toate trei (şi când mai e şi Ancu e rupere totală! Ancu e o altă prietenă bună, tot din liceu. Pe ea am descoperit-o mai târziu dar sigur. Ea e cea mai sensibilă persoană pe care o cunosc) şi adorăm să ieşim pe undeva să ne deconectăm de stres şi toate cele. Şi singure, doar noi trei, dar şi cu perechile. Weekendul ăsta am fost la Gyula, am făcut 2 în 1: motive medicale în cazul meu şi, cu ocazia asta, am profitat şi ne-am plimbat, am mâncat, ne-am super distrat. Am avut parte şi de o premieră în viaţa mea: am văzut un căţel ce înota. Eu nu am mai văzut aşa ceva până acum deşi ştiam că o pot face. Era drăguţ puricosul!

Aşadar, cele două fete ce poartă acelaşi nume sunt prietenele mele cele mai bune, fetele ce mă suportă în orice stare aş fi şi care nu mă judecă orice aş face (deşi au avut ocazia). Sunt lucruri despre care pot vorbi cu amândouă, lucruri despre care vorbesc doar cu Roxy nr.1 sau lucruri despre care vorbesc doar cu Roxy nr.2 dar important e că am cu cine să o fac. Iar ele chiar merită!