Nu îmi place că în ţară e haos, că peste tot la televizor se văd oameni protestând, suferind.
Nu îmi place că mă las afectată de atât de multe lucruri care nu mă privesc.
Nu îmi place că tind să mă gândesc mai mult la trecut decât la viitor.
Nu îmi place să am o sută de planuri şi să-mi fac griji din cauza [ne]materializării lor.
Nu îmi place să îmi iau rămas bun de la oameni.
Nu îmi place să nu-mi iau rămas bun de la oamenii pe care nu-i voi mai vedea (intenţionat sau neintenţionat).
Nu îmi place să nu fiu ascultată (aici intră şi: nu îmi place să repet ceea ce am spus, din cauza neatenţiei interlocutorului).
Nu îmi place să am în jurul meu persoane nervoase. (Apropo, astăzi, pe stradă, un tip se certa la telefon cu cineva şi la un moment dat a aruncat telefonul pe jos. Ţăndăriiiiiii!)
Nu îmi place să văd suferind persoanele din jurul meu şi să nu pot să le ajut în niciun fel.
Atât. Deocamdată. Cred...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu