Am fost învăţată de mică, din fericire, despre credinţa în Dumnezeu. Când eram mai mică, deşi nu înţelegeam eu în totalitate ce se întâmpla acolo, mergeam aproape duminică de duminică la biserică împreună cu părinţii mei şi cu sora mea. Acum nu mai merg atât de des. Cel puţin nu duminica, la slujbă. Mi-e bine dacă merg în orice altă zi, mă rog, aprind lumânări şi mă simt bine.
Tanti Florica avea scaunul ei la biserică. Mama, Roxy şi eu stăteam chiar lângă ea (şi stăm şi acum, când mergem, în acelaşi loc). O ţin minte perfect, la fel dintotdeauna. Nu am văzut-o tânără, era o bătrânică simpatică şi extrem de credincioasă. Dumnică de duminică, sărbătoare de sărbătoare era mereu la locul ei. Îi ţin minte pernuţa de pe scaun, cu dungi negre, roşii, galbene şi verzi, învelită într-o pungă transparentă ce nu scârţâia. Cât eram mici, de cum ajungeam, primeam o bomboană de portocale eu şi una de lămâie Roxy. Le desfăceam pe loc, cu zgomot, spre oroarea mamei. Îi plăcea mult de noi. Şi nouă de ea. Mai ţin minte şi cum am mers la ea acasă şi ne-a dat multe mere verzi, mici.
Astăzi, când a venit mama de la biserică ne-a spus că tanti Florica a murit. Avea 89 de ani. Ce rău îmi pare! Cred că a trecut mai mult de un an de când nu mai putea să vină la biserică, nici nu ţin minte când am văzut-o ultima dată. Dar o ţin minte de când eram mică, o ţin minte ca pe o femeie minunată. Bomboanele ei de portocale, respectiv lămâie, îmi vor rămâne mereu în amintire. La fel şi locul ei de la biserică, unde azi a fost aprinsă o lumânare. Dumnezeu să o odihnească pe tanti Florica!
Tanti Florica avea scaunul ei la biserică. Mama, Roxy şi eu stăteam chiar lângă ea (şi stăm şi acum, când mergem, în acelaşi loc). O ţin minte perfect, la fel dintotdeauna. Nu am văzut-o tânără, era o bătrânică simpatică şi extrem de credincioasă. Dumnică de duminică, sărbătoare de sărbătoare era mereu la locul ei. Îi ţin minte pernuţa de pe scaun, cu dungi negre, roşii, galbene şi verzi, învelită într-o pungă transparentă ce nu scârţâia. Cât eram mici, de cum ajungeam, primeam o bomboană de portocale eu şi una de lămâie Roxy. Le desfăceam pe loc, cu zgomot, spre oroarea mamei. Îi plăcea mult de noi. Şi nouă de ea. Mai ţin minte şi cum am mers la ea acasă şi ne-a dat multe mere verzi, mici.
Astăzi, când a venit mama de la biserică ne-a spus că tanti Florica a murit. Avea 89 de ani. Ce rău îmi pare! Cred că a trecut mai mult de un an de când nu mai putea să vină la biserică, nici nu ţin minte când am văzut-o ultima dată. Dar o ţin minte de când eram mică, o ţin minte ca pe o femeie minunată. Bomboanele ei de portocale, respectiv lămâie, îmi vor rămâne mereu în amintire. La fel şi locul ei de la biserică, unde azi a fost aprinsă o lumânare. Dumnezeu să o odihnească pe tanti Florica!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu