Lasă-mă să-ţi aud glasul

Naşterea unui copil este un prilej de maximă bucurie (pentru familiile care şi-l doresc). Sufletul mamei se umple de o iubire nemăsurată pentru ceea ce s-a născut din trupul ei. Greutatea celor nouă luni, timp în care l-a purtat în pântece, ocrotindu-l de orice rău, şi durerea prin care a trecut pentru a-l aduce pe lume sunt uitate brusc în momentul în care i se pune pruncul în braţe. Îl stânge la piept, îl măsoară din priviri, îl atinge, îl dezmiardă. E al ei, parte din ea.

Când copilul creşte şi începe să gângurească şi chiar să vorbească fericirea creşte. Cât de mare poate fi bucuria unei mame vâzându-şi copilul zâmbind, vorbind pe limba lui şi mai târziu pe a noastră, umblând, devoltându-şi personalitatea şi sentimentele? Imensă!

Dar ce se întâmplă când toate acestea lipsesc? Când copilul tău pare să nu te observe, să nu existe decât el, într-o lume a lui, fără zâmbete, fără cuvinte, fără sentimente?

Lasă-mă să-ţi aud glasul este o carte în care o mamă a trei copii, sub pseudonimul Chaterine Maurice, povesteşte cum a învins, împreună cu familia, autismul a doi dintre copii. O poveste minunată, scrisă într-un mod impresionant dar şi inteligent. O poveste adevărată ce îţi strânge sufletul cu fiecare pagină parcursă. Eu nici nu am ajuns la pagina 50 şi deja plângeam. Nici acum nu am terminat-o dar promit să vin cu o postare când voi termina de citit. Merită. Nu pot să-mi imaginez ce poate simţi o mamă când copilul este absent, nu vorbeşte, nu are nevoie de ea, de familie. Nu pot şi sincer, în egoismul meu, nici nu vreau. Iubesc copiii şi tot ce-mi doresc mai mult pe lume e să am copii sănătoşi, fără lipsuri. Nu pot să-mi închipui un copil fără un zâmbet cât toată faţa, fără ţipete prin care îşi arată caracterul, fără vorbele acelea atât de comic spuse.

Vă recomand cartea deşi nu ştiu pe unde poate fi găsită, cea pe care o citesc eu e a surorii mele, ea a comandat-o de pe net. Din fericire, ştiu multe despre acest subiect, autismul, pentru că sora mea lucrează de mult timp cu un băieţel (a lucrat cu doi) ce suferă de această oribilă afecţiune. Ştiu câtă durere, cât chin, câtă luptă implică. De departe. De aproape doar cei implicaţi direct pot înţelege.