O, Doamne!

Nu ştiu cum se pot schimba lucrurile atât de brusc. Azi eşti bine-mersi, le ai pe toate, n-ai nicio grijă şi mâine, pac!, se duc toate şi starea ta e în cădere.

Eu sunt, de câteva zile, într-o stare negativă. Din fericire, nu am o motiv din ăla stresant, mare şi apăsător. Sunt mai multă căcaturi strânse şi care îmi storc energia puţin câte puţin. În primul rând, cred că sunt sesiuneo-sensibilă (ştiţi, ca şi chestia aia cu meteosensibilitatea). Mai am două examene din zece şi nu ştiu să explic cât de mult îmi doresc să treacă odată. Nu m-a stresat atât de tare învăţatul (căci nu pot să spun că m-am omorât) cât telefoanele dinainte de fiecare examen, minim trei de fiecare dată, de la colegii mai puţin informaţi (ca să fiu extrem de cu bun simţ).

În plus, atmosfera din casa mea e aiurea. Cred că e vreo energie negativă pe aici (nu cred în chestiile astea dar nu ştiu să explic altfel). Cu toţii suntem obosiţi, sătuli, nervoşi, fără răbdare şi gata să explodăm.

Mă mai enervează şi frigul ăsta care totuşi dă semne că pleacă (şi bine face!). Şi cel mai tare mă enervează că niciodată nu poate veni un lucru singur ci trebuie musai să aducă după el minim un altul, ca ai ce te stresa, să ai unde te împărţi (de parcă ar fi posibil!).

Nu, de fapt, ce mai tare mă enervează că îmi vărs nervii pe cine nu trebuie.

PS: "Doamne, iartă-mă că nu mă mulţumesc cu ce am dar simţeam o nevoie acută de a-mi exprima nemulţumirile"