Râs cu plâns

Eu nu ştiu dacă am fost vreodată în viaţa mea atât de dezamăgită de ceea ce văd în jurul meu. Nimic nu pare să fucţioneze aşa cum trebuie, sau cât de cât bine. Se întâmplă tot mai multe lucruri la care nu te aştepţi, tot mai multe mizerii şi măgării umane (sau inumane). Servicii, educaţie, rude, prieteni, peste tot dai de aceleaşi lucruri. Mă mir la fiecare pas de ceea ce văd şi mă întristez tot mai tare, până la depresie uneori. Dar am noroc totuşi că am câteva persoane lângă mine care mă ajută să mă ridic atunci când simt că alunec.

Fără a mai da alte detalii despre subiectul ăsta vreau să schimb nota şi să vă arăt un clipuleţ la care am râs cu lacrimi, supeeeeeeb! Îl ador pe bebe ăsta atunci când dă din picioruşul drept sau atunci când cade şi nu se dă bătut. Probabil l-aţi mai văzut dar eu îl vreau aici, pe blogul meu, să râd de fiecare dată când îl văd. Voila!