Destin sau liber-arbitru?

Cartea pe care o citesc eu acum m-a cam pus pe gânduri cu o chestie. Aşa cum am spus şi în titlu: există destin sau liber-arbitru? Înainte de a intra în pâine, cum se spune, am să spun pe scurt despre carte. În "Flashforward" (recomand şi serialul, pe care eu l-am văzut mai demult, însă recomand şi cartea pentru că, la fel ca de fiecare dată!, e cam diferită) o echipă de fizicieni din Geneva plănuiesc un mare experiment însă rezultatul e total diferit de ceea ce aşteptau: pentru 2 minute orice om de pe planetă a leşinat şi a văzut ce se va întâmpla în viaţa lui peste exact 21 de ani. Lucrul ăsta a provocat mii de dezastre, din cauza leşinului s-au prăbuşit avioane, au murit oameni în operaţii şi alte astfel de cazuri. După acest moment, lumea a cam luat-o razna pentru că fiecare voia să ştie dacă viziunile sunt adevărate, ce anume a provocat acest lucru şi o grămadă de alte întrebări.

Cea mai importantă întrebare care se pune este dacă viziunile chiar se vor adeveri, dacă există un destin scris pentru fiecare. Adică, dacă în viziune tu apăreai în India, poţi evita să se adeverească lucrul ăsta; pur şi simplu nu mergi în India peste 21 de ani. Ăsta e liberul-arbitru. Dar dacă intervine ceva ce te obligă să mergi acolo? Destin?

Iată două replici din carte care mi-au plăcut:

-Dacă totul e deja stabilit, ce rost are să mergem mai departe?

-Ce rost are să citeşti un roman al cărui sfârşit a fost deja scris?

Eu întotdeauna am crezut că există un destin pentru fiecare om. Şi cred în continuare. Cred în soartă, cred că orice ni se întâmplă ne-a fost scris. Mă rog, aproape orice. Cred şi în liber-arbitru, doar de aia avem minte, să alegem ceea ce considerăm că e cel mai potrivit drum pentru noi. Însă avem variante şi e ceva scris pentru noi în fiecare dintre ele.

Dacă tot am ajuns la această discuţie, am să mai spun şi că eu nu suport să fiu pusă în situaţia de a alege între două (cel puţin) variante. Am fost pusă, ca orice om, în situaţii de acest gen, unele mai serioase, altele mai puţin, altele extrem de serioase. Dar îmi place să cred că am luat de fiecare decizia cea mai bună pentru mine şi, de ce nu?, şi pentru cei implicaţi.

Voi credeţi în destin?