Tu unde-ți verși frustrările?

Pentru că sunt într-o perioadă în care am oareșce piticei pe creier (sau pe suflet?) hai să vorbesc despre ceva ce se leagă cu stările astea mirifice ale mele. Nu e niciun secret faptul că fiecare reacționăm diferit în anumite situații. Unii simt nevoia să strige în gura mare ce au pățit, să lupte până la capăt pentru a li se face dreptate sau măcar pentru a-și vărsa supărările. Alții se simt mai bine dacă țin totul în ei, nu se exteriorizează sau o fac discret, dacă tot o fac.

Ei bine, fiecare avem momente în care simțim nevoia să ne vărsăm pe undeva frustrările. Dar unde și când o facem? Pe unde și când ne apucă? Vărsăm pe loc tot ce ne supără, chiar în momentul în care supărarea e ”caldă” și de cele mai multe ori spunem mai multe decât ar trebui să spunem în mod normal? Sau stăm puțin și ne gândim, socotim, cântărim și abia apoi picurăm din frustrări ori supărări?

Nu știu. Am observat că se poartă ca mai nou să îți verși frustrările pe Facebook. Asta e, în opinia mea, cea mai penibilă situație. Adică stai puțin, poate că eu sau alții din lista ta de prieteni nu suntem curioși de frustrările tale. Dacă ai ceva cu cineva, scrie-i persoanei respective, în cel mai bun caz. Dar eu cred că celor care fac asta le lipsește curajul. Sau nu, nu știu exact.

Unde și cum îmi vărs eu frustrările? Nu știu sigur. Uneori aici, pe blog (deși evit de cele mai multe ori să o fac). Alteori în gând, să le aud doar eu. Și mă ajută al naibii de mult, simt că problema e pe jumătate rezolvată dacă expun toate variantele posibile. Alteori sora mea are ”norocul” ăsta, să fie prezentă și să mă confesez ei. Sau prietena mea cea mai bună. Sau ambele, norocoasele! Cert e că n-o fac niciodată pe Facebook, în public sau în așa fel încât să rănesc pe cineva în mod intenționat.

În acest moment, de exemplu, sunt extrem de frustrată din cauza unui nenorocit de telefon. Nu știu care, unul. Vreau unul nou, VREAU! Nu m-am gândit că achiziționarea unuia e o treabă atât de complicată. Până acum am știut ce vreau și fix telefonu ală l-am luat. Dar acuma trebuie să fie o mie și una de variante, una mai tentantă ca alta. Vreau ceva frumos, vreau ceva nu foarte scump (nu sunt genul de om care să dea nu știu câte milioane pe un telefon, nu mai mult de cinci, în orice caz). E o operațiune dificilă dar nu mă las! AM ZIS!